Comportamentele copiilor învățați de părinți blânzi
Stilurile de parenting blând au câștigat popularitate în rândul noilor generații de părinți care doresc să dezvățăm stigmele legate de sănătatea mintală și stilurile autoritare de disciplinare. Tehnicile de parenting blând se concentrează pe trei aspecte principale: regularea emoțională a părinților, învățarea autocunoașterii și autoregularii la copii, precum și un echilibru între afecțiunea fizică și emoțională. Scopul este ca, prin crearea unui spațiu pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, copiii să devină reglementați, fericiți și sănătoși.
Cu toate acestea, experții, cum ar fi profesorul de psihologie Annie Pezalla, subliniază că mulți părinți blânzi se confruntă cu epuizarea în încercarea de a urma acest stil de parenting, care uneori poate fi orientat spre perfecțiune. Comportamentele copiilor crescuți de părinți blânzi, care sunt adesea considerate necorespunzătoare de ceilalți, nu sunt neapărat rezultatul unor tehnici ineficiente, ci mai degrabă al limitelor vagi și al oboselii cu care se confruntă părinții.
1. Contestarea autorității
Copiii crescuți în stil blând sunt încurajați să-și caute propriile răspunsuri și să-și exprime curiozitatea, ceea ce îi poate face să conteste autoritatea în diferite medii, cum ar fi la școală sau în relațiile cu membrii mai în vârstă ai familiei.
2. Crizele de furie
Prin permiterea copiilor să-și exprime emoțiile liber, părinții blânzi îi ajută să nu vadă vulnerabilitatea ca pe un lucru negativ. Totuși, lipsa reglementării poate duce la dificultăți în gestionarea emoțiilor în situații sociale.
3. Refuzul de a se conforma
Părinții blânzi îi învață pe copii să-și exprime nevoile și să spună „nu”, ceea ce poate fi perceput ca fiind lipsit de respect de către cei care se așteaptă ca micuții să se conformeze fără ezitare.
4. Lipsa contactului vizual
Copiii crescuți în stil blând pot evita contactul vizual din cauza anxietății sociale sau din dorința de a-și proteja „liniștea”. Aceasta poate fi interpretată ca o lipsă de respect în interacțiunile sociale.
5. Prioritizarea propriilor nevoi
Părinții blânzi îi învață pe copii să se pună pe primul loc, ceea ce poate duce la o atitudine entitled și la neglijarea nevoilor celorlalți.
6. Rebeliunea verbală
Părinții care adoptă un stil blând pot avea copii care vorbesc înapoi, crezând că pot exprima orice opinie fără consecințe, ceea ce este adesea văzut ca lipsă de respect.
7. Neglijarea politeții
Focalizarea pe reglementarea emoțională poate duce la omisiunea unor norme sociale de bază, precum folosirea expresiilor „te rog” și „mulțumesc”.
8. Dificultăți în acceptarea refuzului
Chiar și învățând despre limitele personale, copiii pot avea dificultăți în a accepta un „nu” de la alții, ceea ce poate crea tensiuni interumane.
9. Evitarea confruntării
Părinții blânzi, care nu se ceartă cu copiii lor, pot genera o incapacitate de a gestiona conflictele în viața adultă, ceea ce este adesea considerat necorespunzător.
10. Întreuperea conversațiilor
Comportamentele precum întreruperea altora pot fi rezultatul unei lipse de autocontrol, ceea ce poate fi interpretat ca o lipsă de respect în interacțiunile sociale.
11. Cerințele exclamative
Copiii pot ajunge să strige sau să ceară lucruri într-un mod care este perceput ca nepoliticos, mai ales în spații publice, ceea ce contravine normelor sociale.
În concluzie, deși parentingul blând urmărește să dezvolte emoțional copiii, există riscuri asociate cu lipsa unor limite clare și a disciplinei, care pot duce la comportamente considerate necorespunzătoare de către ceilalți. Aceste comportamente pot afecta interacțiunile sociale și integrarea copiilor în diverse medii.
