Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora
Pe data de 11 septembrie, Biserica Ortodoxă o pomenește pe Cuvioasa Maica noastră Teodora din Alexandria. Aceasta a trăit pe vremea împăratului Zenon, în anul 472, și este considerată o mare sfântă, fiind cunoscută pentru viața sa plină de nevoințe și pocăință.
Viața și nevoințele Teodorei
Teodora, căsătorită cu un bărbat legiuit, a dus o viață neprihănită. Însă, din pizma diavolului, a căzut în păcatul preacurviei. Conștientizând greutatea păcatului său și auzind cuvintele Domnului, ea a decis să se pocăiască. Astfel, s-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a schimbat numele în Teodor și a intrat într-o mănăstire bărbătească, unde s-a dedicat rugăciunii și pocăinței.
Perseverența și sacrificiile
Teodora a petrecut doi ani în mănăstire, supunându-se unor slujbe grele și nevoindu-se pentru binele comunității. Totuși, a fost clevetită de cei din jur, acuzațiile fiind că ar fi avut o relație cu o femeie, fiind adus un copil la mănăstire pentru a susține minciuna. Acceptând această neprihănire, ea a hrănit copilul ca și cum ar fi fost al ei, demonstrând o mare umilință.
Ascultarea și finalul vieții
După șapte ani de nevoință și suferințe, Teodora a fost admisă în mănăstire, unde a continuat să se roage și să se nevoiască. Prin ostenelile sale, ea a ajuns să strălucească ca un mare luminător, fiind recunoscută pentru devotamentul său față de Hristos. A murit bucurându-se și fiind primită în împărăția cerurilor, iar monahii au celebrat viața ei minunată.
Concluzie
Pomenirea Cuvioasei Teodora este o amintire a puterii pocăinței și a dedicării față de credință, inspirând generații de credincioși să caute mântuirea prin sacrificiu și umilință.
