Transferul Tezaurului Românesc
La 12 decembrie 1916, România a decis transferul Tezaurului național în Rusia, pentru a-l proteja de înaintarea Puterilor Centrale. Această decizie, garantată în scris de autoritățile ruse, a dus la cea mai mare pierdere patrimonială suferită de statul român.
Transportul Tezaurului
Între 12 și 14 decembrie 1916, 17 vagoane au transportat 1.738 de casete ale Băncii Naționale și două casete cu bijuteriile Reginei Maria din gara Iași spre Moscova. Aurul BNR, evaluat la peste 314 milioane de lei, a fost depozitat în Sala Armelor de la Kremlin, unde inventarierea din 1917 a confirmat concordanța valorilor cu declarațiile românești.
Al doilea transport și confiscarea
În vara anului 1917, un al doilea transport a dus către Rusia valori ale BNR, Academiei Române, Arhivelor Naționale și muzeelor, totalizând 91,48 tone de aur fin, alături de bunuri culturale de neprețuit. Totuși, după Revoluția bolșevică din ianuarie 1918, noua putere sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România, a confiscat Tezaurul și a promis că îl va „păstra pentru poporul român”, dar acesta nu a fost returnat niciodată.
Restituiri parțiale și impactul asupra României
De-a lungul secolului următor, România a primit doar trei restituiri parțiale în 1935, 1956 și 2008, dar niciuna nu a vizat aurul BNR. Pierderea Tezaurului a avut un impact semnificativ asupra economiei interbelice și a rămas un subiect sensibil în relațiile româno-sovietice și româno-ruse. BNR a menținut aurul în bilanțuri până în 1929 și pentru „memorie” până în 1943.
Statutul actual al Tezaurului
Astăzi, Tezaurul de la Moscova este considerat una dintre cele mai importante datorii istorice nerecuperate ale României. Deși comisiile bilaterale au fost reluate după 2003, majoritatea Tezaurului nu a fost restituită. BNR continuă demersurile pentru recuperarea lui.
Concluzie
Pierderea Tezaurului românesc a avut implicații profunde asupra economiei și relațiilor internaționale ale României, iar eforturile de recuperare rămân o prioritate națională.
