Deschiderea Postului Mare al Paștelui
Pe 23 februarie 2026, începe Postul Sfintelor Paști, o perioadă de reflecție spirituală importantă în tradiția ortodoxă. În această zi, se sărbătorește și Sfântul Policarp, o figură semnificativă în istoria Bisericii.
Cine a fost Sfântul Policarp
Sfântul Policarp s-a născut în jurul anului 70 la Efes, în închisoare, deoarece părinții săi fuseseră arestați pentru credința lor în Hristos. La botez, a primit numele Pangratie. Conform scrierilor Sfântului Irineu, Policarp a fost ucenic al Sfântului Apostol Ioan.
După martiriul părinților săi, a fost crescut de Calista, o femeie bogată și credincioasă. Se spune că, datorită bunătății sale, a împărțit săracilor tot ce găsea în hambarele acesteia, iar printr-o minune, hambarele s-au umplut la loc. Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, care înseamnă „cel cu multe roade”.
Policarp a fost hirotonit diacon și preot de Sfântul Vucol, iar episcopii prezenți la înmormântarea acestuia l-au ales episcop.
Vizita la Roma
Înainte de a fi martirizat, Policarp a călătorit la Roma pentru a discuta despre data sărbătoririi Paștelui. Existau divergențe între creștini referitoare la această sărbătoare, unii celebrând-o pe 14 Nisan, iar alții în prima duminică după această dată. Deși nu au ajuns la un consens, Policarp și papa Anicet au rămas uniți în credința lor.
Martiriul Sfântului Policarp
Cu câteva zile înainte de a fi martirizat, Policarp a avut o viziune în care a văzut perna lui arzând. Aceasta l-a făcut să înțeleagă că va fi aruncat în foc. La insistențele proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a răspuns: „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut niciun rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?” Refuzul său de a jertfi zeilor a dus la condamnarea sa la execuție prin ardere. Cu toate acestea, focul nu l-a atins, astfel că a fost străpuns cu sabia, iar sângele său a stins focul. La cererea evreilor, trupul său a fost ars.
Moaștele și Scrierile lui Policarp
Osemintele lui Policarp, considerate „mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul”, au fost luate de creștini. Astăzi, sfintele moaște ale Sfântului Policarp se află în Franța, iar o particică se păstrează în Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfântul Irineu al Lyonului menționează că Policarp a scris mai multe epistole pentru a întări Bisericile vecine, dintre care doar una a supraviețuit: Scrisoarea către Filipeni, păstrată într-o traducere latină. Aceasta conține învățături despre întruparea, moartea și învierea Domnului, în contrast cu învățăturile eretice și filosofia păgână.
Concluzie
Deschiderea Postului Mare al Paștelui și sărbătoarea Sfântului Policarp subliniază importanța credinței și a devotamentului în tradiția ortodoxă, oferind credincioșilor un moment de reflecție asupra sacrificiului și învățăturilor celor care au păstrat credința în fața prigoanei.
