48 de ani de la seismul din 4 martie 1977: Pregătirea României pentru o nouă calamitate
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut efecte devastatoare asupra României, având o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Acesta a fost unul dintre cele mai puternice fenomene naturale din istoria țării, soldându-se cu peste 1.500 de victime, 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe distruse. În 2025, România continuă să fie o țară cu potențial seismic ridicat.
Impactul cutremurului din 1977
Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, seismul a afectat grav Capitala României timp de 56 de secunde, provocând prăbușirea zecilor de clădiri și transformând orașul într-un peisaj al ruinelor. Epicentrul a fost în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 100 km, iar unda de șoc s-a resimțit în aproape toate regiunile României și în țările vecine, precum Bulgaria, unde au fost înregistrate prăbușiri și victime.
Riscul seismic în România
Riscul seismic se definește prin două componente esențiale: hazardul, care provine din natură, și vulnerabilitatea, care se referă la pregătirea instituțiilor, clădirilor și comunităților pentru a face față unui cutremur. În România, există patru clase de risc seismic conform normativului P100-3/2019:
- Clasa RsI: Clădiri cu bulină roșie, cele mai vulnerabile.
- Clasa RsII: Clădiri cu avarii structurale majore, dar colapsul este puțin probabil.
- Clasa RsIII: Avariile sunt nestructurale.
- Clasa RsIV: Avariile sunt minore, conforme cu clădirile noi.
În București, peste 1.400 de clădiri au fost expertizate și încadrate în categorii de urgență în urma cutremurului din 1990, dar nu au fost reevaluate ulterior. În prezent, există peste 400 de clădiri în clasa I de risc seismic și alte peste 450 în clasa II.
Expertiza tehnică a clădirilor
Expertiza tehnică este o analiză structurală realizată de experți atestați, având ca scop evaluarea rezistenței clădirilor în cazul unui cutremur. Există un criteriu de „cutremur de calcul”, iar clădirile sunt clasificate pe baza procentului de rezistență stabilit. Clădirile cu un procent sub 35% se încadrează în clasa I, cele între 35% și 50% în clasa II, cele între 50% și 80% în clasa III, iar cele cu peste 80% în clasa IV.
Miturile legate de siguranța clădirilor
Un mit frecvent este că clădirile care au rezistat unui cutremur sunt în continuare sigure. În realitate, structura de rezistență a unei clădiri se degradează în timp sau în urma unor evenimente seismice. Este esențial ca, după un cutremur, clădirile să fie reparate sau consolidate.
Siguranța clădirilor construite înainte de 1989
Rezistența unei clădiri depinde de proiectare și execuție. Clădirile construite mai recent beneficiază de coduri de proiectare mai avansate, ceea ce le face teoretic mai rezistente. Totuși, calitatea execuției variază în funcție de perioada de construcție.
Pregătirea Bucureștiului pentru un seism puternic
Bucureștiul este considerat Capitala Europeană cu cel mai mare nivel de risc seismic. Pregătirea clădirilor, comunităților și indivizilor este insuficientă, iar mulți oameni nu au un plan de urgență sau informații necesare în caz de cutremur.
Izolarea seismică a clădirilor
Un alt mit răspândit este că există clădiri construite pe role în București. În realitate, astfel de construcții nu au fost aplicate în România înainte de cutremurul din 1977. Metoda de izolare seismică a fost folosită recent pentru consolidarea unor clădiri, dar nu există exemple de construcții pe role în Capitală.
