Impactul autismului asupra comunicării
Fiul autorului se transformă de la un copil comunicativ la unul retras în momentul în care ajunge la școală. În mașină, el este plin de energie, povestind despre lumea din jur și punând întrebări, dar odată ce intră în școală, se închide, având o privire absentă. Deși acasă își exprimă gândurile liber, la școală nu a vorbit deloc din luna ianuarie, iar în alte locuri, cum ar fi casa bunicilor sau la cottage, comunicarea este sporadică.
Comportamentul acasă versus în exterior
Acasă, fiul este plin de viață, râde și se joacă, dar în exterior se simte constrâns. Autorul observă că fiul său își organizează gândirea în funcție de locație, având categorii clare pentru comunicare: acasă este „vorbit”, la școală este „nu vorbit”, la bunici este „poate” și la cottage este „uneori”. Această diferențiere a comportamentului generează frustrare și confuzie în rândul familiei.
Dinamica între frați
Fiul autorului și sora sa interacționează, dar joaca este adesea controlată de structura internă a fiului. Ea își dorește să includă jocuri imaginative, dar dacă acestea nu se aliniază cu regulile sale, el devine agitat sau abandonează activitatea. Deși există momente frumoase de conexiune, majoritatea interacțiunilor sunt fragile.
Provocările emoționale ale părinților
Autorul simte o presiune constantă și o frică profundă pentru viitorul fiului său, temându-se că acesta nu va putea să se adapteze în societatea care cere reciprocitate și comunicare. Această neliniște afectează relațiile familiale, scurtând răbdarea și intensificând tensiunile în familie. Totuși, dragostea pentru fiul său rămâne constantă, chiar și în fața acestor provocări.
Concluzie
Experiența de a crește un copil cu autism aduce atât momente de bucurie, cât și de dificultate, evidențiind nevoia de înțelegere și suport din partea societății pentru a facilita integrarea acestor copii în lume.
