Forțele armate europene concep o strategie pe termen lung pentru a prelua conducerea în NATO
Cele mai mari puteri militare ale Europei elaborează planuri pentru a prelua de la SUA responsabilităţi mai mari pentru apărarea continentului. Aceste discuţii includ o propunere către administraţia Trump pentru un transfer gestionat în următorii cinci până la zece ani. Scopul este de a evita haosul unei retrageri unilaterale a SUA din NATO, o temere provocată de ameninţările repetate ale preşedintelui Donald Trump de a slăbi sau de a se retrage din alianţa transatlantică care a protejat Europa timp de aproape opt decenii.
Marea Britanie, Franţa, Germania şi ţările nordice se numără printre ţările implicate în aceste discuţii informale, dar structurate, conform a patru oficiali europeni. Planul urmăreşte un transfer al poverii financiare şi militare către capitalele europene, urmând a fi prezentat SUA înainte de summitul anual al NATO de la Haga din iunie. Propunerea ar include angajamente ferme privind creşterea cheltuielilor europene pentru apărare şi consolidarea capacităţilor militare, în efortul de a-l convinge pe Trump să accepte o predare treptată a responsabilităţilor, care ar permite SUA să se concentreze mai mult asupra Asiei.
SUA cheltuiesc pentru apărare mai mult decât toţi ceilalţi aliaţi NATO la un loc şi sunt indispensabile pentru securitatea europeană. În plus faţă de descurajarea nucleară, care este angajată în apărarea Europei, mai multe forţe aeriene europene transportând arme nucleare americane, SUA furnizează capacităţi militare pe care aliaţii continentali nu le deţin, administrează baze aeriene, navale şi de trupe şi au 80.000 de soldaţi staţionaţi în Europa.
Cinci-zece ani de creștere a cheltuielilor militare
De la alegerea lui Trump, ţări precum Germania, Franţa şi Regatul Unit au luat măsuri pentru a-şi creşte cheltuielile pentru apărare sau pentru a accelera creşterile deja planificate, în timp ce UE a lansat iniţiative pentru a stimula investiţiile militare ale statelor membre. Oficialii estimează că ar fi nevoie de aproximativ cinci până la zece ani de creştere a cheltuielilor pentru a ridica capacităţile europene la un nivel care să poată înlocui majoritatea competenţelor SUA, fără a include descurajarea nucleară a acestora.
„Creşterea cheltuielilor este singura soluţie pe care o avem: împărţirea poverii şi îndepărtarea de dependenţa de SUA”, a declarat un oficial. În timp ce diplomaţii americani au asigurat omologii lor europeni că Trump rămâne angajat faţă de apartenenţa la NATO şi faţă de clauza de apărare reciprocă prevăzută de Articolul 5, multe capitale europene sunt îngrijorate că Casa Albă ar putea decide să reducă rapid desfăşurarea de trupe sau echipamente sau să se dezangajeze de la sarcinile comune ale NATO.
Temeri și reticențe
Unele capitale nu au fost dispuse să se angajeze în discuţii privind transferarea sarcinilor din teama că ar putea încuraja SUA să acţioneze mai rapid. Alţii sunt sceptici că administraţia sa ar fi de acord cu un proces structurat, dată fiind natura sa imprevizibilă. „Ai nevoie de o înţelegere cu americanii şi nu este clar dacă vor fi dispuşi să o facă. Poţi avea încredere în ei că se vor ţine de ea?”, a declarat un oficial.
Oficialii spun că discuţiile conduse de Franţa şi Regatul Unit privind formarea unei „coaliţii a celor dispuşi” să sprijine Ucraina în războiul său împotriva Rusiei sunt în curs de desfăşurare. Aceste discuţii, care includ mai mult de o duzină de puteri europene în materie de apărare, nu implică SUA. Un oficial occidental de rang înalt a afirmat: „O vedem chiar acum: Marea Britanie şi Franţa iau iniţiativa (privind o forţă de reasigurare pentru Ucraina) fără americani.”
E posibilă apărarea fără SUA?
Oficialii NATO susţin că menţinerea alianţei cu o implicare mai redusă sau inexistentă a SUA este mult mai simplă decât crearea unei noi structuri, având în vedere dificultatea recreării sau renegocierii planurilor militare existente pentru apărarea continentului. Apărarea de bază a Europei ar necesita întotdeauna Marea Britanie şi alte puteri navale atlantice, ţările nordice pentru nordul continentului şi Turcia pentru apărarea sud-estică, ceea ce înseamnă membri pe care NATO îi are deja.
„Chiar şi fără Statele Unite, NATO oferă o structură pentru cooperarea în domeniul securităţii în Europa”, a declarat Marion Messmer, cercetător principal pentru securitate internaţională la Chatham House. „Există aspecte care ar trebui înlocuite în cazul dezangajării SUA. Cu toate acestea, există o structură şi un cadru de infrastructură cu care europenii sunt foarte familiarizaţi. Asta face deja o mare parte din munca pe care ar trebui să o faci de la zero dacă ar trebui să creezi un alt tip de structură doar pentru membrii europeni.”
