Are Europa șanse să triumfe în competiția metalelor rare?
Scandiu, beriliu, galiu: metale rare precum acestea au devenit titluri de știri și subiectul amenințărilor legate de preluarea unor teritorii. Aceste materiale au devenit extrem de importante pentru economia mondială, iar Uniunea Europeană (UE) se confruntă cu provocări în asigurarea aprovizionării.
Importanța materiilor prime vitale
Uniunea Europeană are nevoie de metale rare și materii prime vitale pentru a-și promova agenda economică strategică. Totuși, blocul comunitar este puternic dependent de țări precum China pentru importuri. UE a identificat 34 de materii prime critice, dintre care 17 sunt considerate strategice, incluzând cobalt, cupru, tungsten, litiu și nichel. Aceste materii prime sunt esențiale pentru economia UE, dar riscurile de perturbare a aprovizionării sunt ridicate, având în vedere că sursele sunt extrem de concentrate și nu există înlocuitori adecvați.
Reglementări recente
În luna mai 2024, a intrat în vigoare Actul european privind materiile prime critice, prin care UE își propune să își întărească autonomia strategică prin creșterea și diversificarea aprovizionării. Actul stabilește parametrii pentru capacitățile interne de-a lungul lanțului de aprovizionare cu materii prime strategice, vizând atingerea unor obiective până în 2030: 10% din nevoile anuale ale UE pentru extracție; 40% pentru procesare și 25% pentru reciclare. De asemenea, maximum 65% din nevoile anuale pentru fiecare material strategic ar trebui să provină dintr-o singură țară terță.
Cererea în creștere
Cererea pentru aceste materiale rare este așteptată să crească semnificativ în următorii ani, având în vedere că sunt esențiale pentru tranziția verde a UE. Componentele esențiale, precum bateriile și panourile fotovoltaice, necesită aceste materii prime. De exemplu, cererea pentru bateriile din litiu care echipează automobilele electrice se preconizează că va crește de 12 ori până în 2030 și de 21 de ori până în 2050. De asemenea, cererea pentru metale rare utilizate în turbine eoliene și vehicule electrice este estimată să crească de cinci până la șase ori până în 2030.
Sursele de aprovizionare
În prezent, UE se bazează pe importuri pentru majoritatea materiilor prime critice. De exemplu, în 2024, Turcia a furnizat 98% din borul importat de UE, iar China este responsabilă pentru 100% din necesarul UE de metale rare. Republica Democratică Congo furnizează 63% din cobaltul mondial, esențial pentru baterii și aliaje. UE a încercat să își diversifice sursele de aprovizionare, semnând un memorandum de înțelegere cu Ruanda pentru materii prime vitale, deși acest acord a stârnit controverse din cauza implicațiilor geopolitice.
Resursele din Groenlanda și Ucraina
Groenlanda și Ucraina sunt considerate soluții potențiale pentru aprovizionarea cu metale rare. Subsolul Groenlandei conține litiu și grafit, iar rezervele de metale rare sunt estimate la 36,1 miliarde de tone. Totuși, numărul proiectelor de minerit este limitat din cauza provocărilor administrative și a condițiilor climatice. În est, Ucraina este văzută ca o sursă potențială pentru mai mult de 20 de materii prime critice, inclusiv mangan, titan și grafit. Cu toate acestea, multe dintre aceste depozite se află în regiuni controlate de Rusia, complicând exploatarea acestora.
În concluzie, Uniunea Europeană se confruntă cu provocări semnificative în asigurarea aprovizionării cu metale rare și materii prime critice, iar viitorul său în această competiție depinde de strategii eficiente și de diversificarea surselor de aprovizionare.
