Impactul politicii Trump asupra răspândirii armelor nucleare
Atacurile lui Donald Trump împotriva NATO și a ordinii internaționale stabilite subminează încrederea aliaților în umbrela nucleară americană, ceea ce alimentează temeri privind o proliferare pe termen lung a armelor nucleare, conform experților citați într-o analiză. Expertul Byong-Chul Lee de la Universitatea Kyungnam din Seul afirmă că „încrederea în umbrela nucleară americană a fost profund zdruncinată de retorica provocatoare și incoerentă a lui Trump”.
Criticile aduse NATO și apropierea de Rusia, precum și cuvintele măgulitoare la adresa lui Kim Jong Un, care marchează începutul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, provoacă îngrijorare aliaților care au fost sub protecția capacității de descurajare americane timp de decenii. Dacă anterior riscurile de proliferare a armelor nucleare proveneau de la state precum Coreea de Nord și Iran, aliații Washingtonului lipsiți de arme nucleare par acum să redeschidă dezbaterea asupra propriei securități.
„Se observă din ce în ce mai mult discursuri despre proliferare”, nu doar din partea unor state paria, ci și în Europa și Asia, chiar dacă aceste discursuri urmăresc în principal să facă presiuni asupra Washingtonului, afirmă Heloise Fayet, responsabilă pentru programul de descurajare și proliferare de la Centrul francez de cercetare Ifri. Artur Kacprzyk de la centrul de cercetare polonez PISM consideră că „politica administrației Trump crește riscul de proliferare nucleară în rândul aliaților”.
Pierderile de încredere se încadrează într-un context de „deteriorare a mediului general de securitate, cu conflicte în curs de desfășurare în Europa, în Orientul Mijlociu și tensiuni în Asia”, menționează Syed Ali Zia Jaffery, director adjunct al centrului CSSPR de la Universitatea pakistaneză din Lahore. Aliații Washingtonului se tem nu doar că ar putea fi abandonați în caz de atac, ci și de inițiativele lui Trump de a reînnoi dialogul privind controlul armamentului cu Moscova și Beijingul. „Cei sacrificați în cazul unui eventual acord vor fi desigur europenii și aliații SUA din Asia”, adaugă Fayet.
Syed Ali Zia Jaffery subliniază că, „dacă nu aveți garanții din partea protectorului vostru, căutați alte opțiuni, iar arma nucleară este una dintre acestea”. De exemplu, Coreea de Sud este considerată cea mai susceptibilă dintre aliații SUA să ia în considerare achiziționarea armelor nucleare, în special din cauza amenințării reprezentate de Coreea de Nord, care deține deja arme nucleare. Această idee beneficiază de suportul populației, dar „elitele sud-coreene rămân prudente față de instabilitatea strategică, reacțiile diplomatice negative și potențiale sancțiuni internaționale”, afirmă Lee.
În Europa, președintele francez Emmanuel Macron a propus o dezbatere asupra dimensiunii europene a descurajării, iar Polonia se află în prima linie a acestor discuții. Premierul polonez Donald Tusk nu a „exclus dotarea țării sale cu arme nucleare”, recunoscând că procesul „ar fi lung și dificil”, subliniază Kacprzyk. Totuși, o astfel de proliferare nu este prevăzută pentru viitorul imediat, având în vedere că aliații SUA sunt legați prin Tratatul de neproliferare (TNP), care reprezintă piatra de temelie a arhitecturii nucleare mondiale.
Deși retragerea din acest pact este posibilă, doar Coreea de Nord a făcut-o până acum. Heloise Fayet explică faptul că „trebuie să se facă față unor constrângeri normative, financiare și tehnice”, subliniind că țările non-nucleare europene sunt mai puțin avansate decât Coreea de Sud sau Japonia. Totodată, țări rivale ar putea dori să împiedice dezvoltarea programelor nucleare militare, Rusia având potențialul de a interveni pentru a sabota programele de acest tip.
În pofida obstacolelor, multe din aceste țări „au o capacitate nucleară latentă. Când aveți capacitatea și nevoia strategică, aveți șanse bune de succes”, menționează Syed Ali Zia Jaffery, subliniind că Pakistanul a demonstrat cât de greu este să fie oprită o țară determinată. O altă incertitudine ar putea fi atitudinea pe care administrația Trump o va adopta față de revirimentul aliaților săi. Lee apreciază că „Coreea de Sud nu ar putea să devină o țară nucleară fără aprobarea tacită a Washingtonului”.
SUA, care au deschis umbrela nucleară pentru a preveni o proliferare în rândul aliaților lor, au „gestionat până acum acest risc, exercitând presiuni și oferind garanții suplimentare. Ele și-au abandonat proiectul de reducere a trupelor convenționale în Coreea de Sud în anii 1970”, amintește expertul polonez. Susținerea neproliferării a fost un „pilon bipartizan al politicii externe americane”, iar schimbarea acestei direcții ar putea complica politica „America First” a președintelui Trump.
