Un muzeu polonez a realizat o copie fascinantă a celebrelor Camere de Chihlimbar
Camera de Chihlimbar, împodobită cu pietre prețioase, a dispărut spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Dispariția „celei de-a opta minuni a lumii” a reprezentat unul dintre cele mai mari și mai durabile mistere ale epocii moderne. Acum, o reconstituire la scară reală a fost expusă în nord-estul Poloniei, în apropierea locului unde unii cercetători cred că a fost ascunsă de naziști.
Construită în trei ani, camera de 10 metri pe 10 metri a fost reprodusă folosind materiale de arhivă, fotografii și un model al singurei alte replici din lume, aflate în Muzeul de Stat Tsarskoie Selo din Rusia, în afara orașului Sankt Petersburg. Spre deosebire de original, a cărui valoare actuală este estimată la aproximativ 500 de milioane de dolari, copia din Mamerki a costat mult mai puțin, fiind realizată cu ajutorul tehnologiei de imprimare 3D și a meșterilor polonezi pricepuți. În ciuda cheltuielilor relativ modeste, rezultatele sunt impresionante. Bartek Plebanczyk, de la Muzeul Mamerki, a declarat: „Tehnologia ne-a permis să creăm o copie foarte bună. Doar de aproape se poate observa că versiunea noastră nu conține chihlimbar.”
Ce era Camera de Chihlimbar?
Camera de Chihlimbar a fost comandată la începutul secolului al XVIII-lea de către regele Prusiei, Frederic I de Hohenzollern, care își imagina un birou somptuos decorat în Palatul Charlottenburg. Un sculptor-arhitect pe nume Andreas Schlüter a fost însărcinat să realizeze acest proiect, iar acesta a elaborat conceptul final al unei camere cu panouri de chihlimbar, care a fost apoi adusă la viață de renumitul meșter danez Gottfried Wolfram. Deși camera nu a fost instalată în Charlottenburg, ci în etajul al treilea al Palatului Orașului Berlin, aceasta a fost mutată ulterior în Rusia, devenind o comoară legendară.
După ce a fost transportată și instalată în Casa de Iarnă din Sankt Petersburg, camera a fost extinsă la ordinul țarinei Elisabeta, care a chemat designerul italian Francesco Bartolomeo Rastrelli să îi sporească fastul. În anii următori, au fost adăugate și alte comori, toate acestea adăugând strălucire luminii emise de cele șase tone de chihlimbar care acopereau suprafețele camerei.
Dispariția Camerei de Chihlimbar
Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a inițiat Operațiunea Barbarossa, iar invazia s-a soldat cu prăduirea a mii de opere de artă, inclusiv Camera de Chihlimbar. În timp ce trupele înaintau către Tsarskoie Selo, personalul de la palat a încercat să demonteze și să ascundă valoroasa cameră. Cu toate acestea, naziștii au desfăcut bucată cu bucată salonul în mai puțin de 36 de ore, l-au împachetat și l-au expediat către Königsberg, Germania. Aici, camera a fost instalată în castelul-muzeu de pe Coasta Baltică.
La finalul lui 1943, Alfred Rohde, directorul muzeului, a fost sfătuit să strângă panourile camerei, iar în august anul următor, castelul a fost bombardat, pierzându-se astfel urma Camerei de Chihlimbar.
Legătura locală
Muzeul din Mamerki este un loc potrivit pentru reconstituirea Camerei de Chihlimbar, având în vedere că complexul de buncăre naziste din zonă a fost mult timp considerat locul unde a fost ascunsă. Situat la mică distanță de Kaliningrad și la doar câțiva kilometri de cartierul general al lui Hitler, Wolf’s Lair, Mamerki a fost sediul Comandamentului Suprem al Forțelor Terestre Germane (OKH). Bartek Plebanczyk a menționat că, având în vedere distanța față de Königsberg, Mamerki ar fi fost un loc ideal pentru a evacua rapid comori.
Misterul persistă
Zvonurile continuă să persiste că Camera de Chihlimbar ar fi fost ascunsă într-unul dintre numeroasele tuneluri secrete săpate sub Munții Bufnițelor din sud-vestul Poloniei, în timp ce alții susțin că a fost scufundată în Marea Baltică. Se zvonește de mult timp că MV Wilhelm Gustloff, care s-a scufundat în 1945, transporta Camera de Chihlimbar. Deși este puțin probabil ca soarta sa să fie clarificată în curând, unii istoricii rămân convinși că aceasta a fost distrusă în timpul distrugerii orașului Königsberg.
