Transformarea surprinzătoare a unui yakuza în avocat
Timp de mai bine de două decenii, Yoshitomo Morohashi a trăit o viață criminală ca membru al organizației yakuza, dar o cădere nervoasă pe o stradă aglomerată din Tokyo l-a adus pe calea răscumpărării profesionale și personale. Morohashi, fost traficant de droguri și recuperator de datorii, a reușit să devină avocat.
„Chestia este că am avut o copilărie foarte fericită și normală”, spune Morohashi într-un interviu. „Am fost un elev foarte bun și întotdeauna am fost primul din clasă, dar mi-a fost greu să mă acomodez. Eram disruptiv și îmi înnebuneam profesorii.” Morohashi avea doar 14 ani când tatăl său, un producător de tăiței, a murit, lăsând-o pe mama sa să-l crească singură în Iwaki, un oraș din prefectura Fukushima. „M-am chinuit foarte mult după moartea tatălui meu și nu am avut frați sau surori la care să apelez”, adaugă el.
Decăderea lui Morohashi în delincvență i-a înecat talentul academic evident. După ce a picat examenele de admitere la universitate, a fost trimis la Tokyo pentru a frecventa o școală de meditații, speranța mamei sale fiind că va obține o diplomă și va începe o carieră. Doi ani mai târziu, a fost acceptat la Universitatea Seikei, dar a descoperit drogurile și a început să frecventeze un cerc de prieteni cu legături în rețeaua de sindicate ale crimei organizate.
„Am fost absorbit de acest tip de stil de viață, în principiu droguri și comportament antisocial”, afirmă el. Cunoștințele sale despre narcotice și fizicul impunător l-au făcut un recrut natural pentru Inagawa-kai, al treilea grup yakuza ca mărime din Japonia, care l-a angajat ca dealer și colector de datorii. „Nu am împușcat sau înjunghiat niciodată pe nimeni, dar am lovit oamenii cu o bâtă de baseball dacă nu își plăteau împrumuturile. Nu am țintit niciodată capul”, adaugă el. „Yakuza a devenit familia mea. Îmi pierdusem tatăl și, în sfârșit, am simțit că fac parte din ei.”
Cu toate acestea, dependența sa de droguri s-a agravat, culminând în 2005 cu o cădere nervoasă, în urma căreia a ajuns dezbrăcat până la brâu pe faimoasa intersecție „scramble” din Shibuya. Internat timp de șase luni într-un spital de psihiatrie, Morohashi a fost exclus din gașca sa, iar mama sa, cu care nu mai vorbise de șapte ani, s-a grăbit să-i fie alături. „Chiar dacă știam că suferă din cauza dependenței mele de droguri și a apartenenței mele la yakuza”, spune el.
După externare, Morohashi a fost arestat pentru droguri și condamnat la 18 luni de închisoare, cu suspendare pentru trei ani. Judecătorul de la procesul său a spus că a crezut în el când a declarat că vrea să devină avocat, iar acest lucru a avut un impact profund asupra lui. Morohashi a descoperit autobiografia lui Mitsuyo Ohira, care a trecut printr-o transformare similară din soție de yakuza în avocat respectat, și a decis că vrea să fie ca ea.
În următorii șapte ani, Morohashi și-a redescoperit instinctele școlare, devenind agent imobiliar calificat, apoi a promovat examenul de barou în 2013, având o rată de promovare de 45%. „Identitatea mea ca fost yakuza s-a risipit”, spune Morohashi. La sfatul lui Ohira, nu a discutat despre fosta sa viață colegilor de la facultatea de drept sau de la birourile din Osaka și Tokyo, unde a lucrat ca avocat, concentrându-se pe cazuri penale.
Morohashi a dezvăluit în cele din urmă trecutul său într-un interviu pe YouTube în 2022, dorind să ajute alți oameni afectați de apartenența la yakuza. Astăzi, avocatul are printre clienții săi membri ai bandelor care doresc să scape din ghearele yakuza și să se reintegreze în societatea japoneză. „Își dau seama că este important să își asume responsabilitatea, să își ceară scuze și să își refacă viața”, afirmă el. Cererea pentru serviciile sale este în creștere, având în vedere îmbătrânirea rapidă a societății japoneze și introducerea unor legi anti-yakuza mai stricte.
„Le spun bărbaților pe care îi reprezint că nu părăsesc yakuza pentru binele societății, ci o fac pentru ei și pentru familiile lor. Aceasta este cea mai importantă parte din ceea ce fac ca avocat: să le dau oamenilor speranță”, concluzionează Morohashi.
