Provocările lui Ali Khamenei: Cea mai mare încercare în cei 36 de ani de domnie asupra Iranului
Timp de aproape patru decenii, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a navigat printre disensiuni interne, crize economice și războaie. Totuși, atacurile fără precedent ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului reprezintă cea mai mare provocare de până acum. Decizia pe care o va lua în continuare va avea o importanță enormă pentru Iran și pentru restul Orientului Mijlociu. Costul atacului este atât de mare încât opțiunile sale sunt puține, iar aceasta reprezintă o încercare uriașă pentru un bărbat de 86 de ani, cu sănătatea în declin și fără un succesor desemnat.
Amploarea pagubelor provocate regimului lui Khamenei rămâne incertă, dar atacurile au lovit în inima puterii sale. Garda Revoluționară Islamică, o forță militară cheie, a suferit pierderea unor comandanți experimentați, iar instalațiile nucleare ale Iranului, unde se îmbogățea uraniu aproape de gradul de armament, au fost grav avariate. Oamenii de știință care conduceau programul nuclear au fost asasinați. Grupurile armate regionale ale lui Khamenei erau deja grav slăbite de atacurile israeliene, iar miliarde de dolari cheltuite pentru programul nuclear al regimului său au fost pierdute în 12 zile, o lovitură economică într-o perioadă marcată de sancțiuni și inflație galopantă.
Atacurile israeliene au fost atât de puternice încât Khamenei și-a ținut discursurile dintr-un loc secret, semnalizând îngrijorarea cu privire la siguranța sa. El nu s-a numărat printre sutele de mii de persoane care au participat la funeraliile naționale ale comandanților militari și oamenilor de știință nucleari asasinați. Au trecut câteva zile de la intrarea în vigoare a încetării focului înainte ca liderul suprem să transmită un mesaj video provocator poporului iranian, afirmând: „Acest președinte (Donald Trump) a dezvăluit adevărul – americanii nu vor fi mulțumiți decât cu capitularea totală a Iranului, și nimic mai puțin.” De asemenea, Khamenei a declarat victoria asupra Israelului și a SUA, un mesaj care a provocat o reacție dură din partea lui Trump.
Odată un lider agil, care folosea manevre politice și economice pentru a asigura supraviețuirea regimului său, Khamenei guvernează acum un stat în declin și rigid. În contextul incertitudinii privind succesiunea sa, starea programului său nuclear și puterea grupurilor sale proxy, el se confruntă cu o alegere critică: să reconstruiască același regim sau să se deschidă într-un mod care ar putea amenința puterea sa.
De-a lungul decadelor, Khamenei s-a confruntat cu provocări care i-au modelat regimul. Moștenind o națiune distrusă și izolată de războiul cu Irakul în 1989, el a gestionat disensiunile interne și rivalitățile din cercurile clericale, a făcut față presiunilor economice internaționale, păstrând în același timp idealurile revoluționare de suveranitate și independență. A impus o represiune internă dură pe fondul scăderii sprijinului public, în special în urma protestelor pentru drepturile femeilor și a celor din 2009, cauzate de fraude electorale.
Grupurile iraniene exilate au înființat mijloace de informare care difuzează propagandă împotriva regimului, iar agențiile de spionaj israeliene par să se fi infiltrat profund în Iran, asasinând oameni de știință din domeniul nuclear. Totuși, niciodată până acum țara nu a fost lovită de cea mai puternică armată din lume, iar un președinte american nu a vorbit despre posibila sa asasinare.
Atacurile israeliene și americane asupra Iranului au marcat doar a doua oară de la Revoluția Islamică din 1979 când o națiune străină a atacat direct țara, după invazia Irakului sub Saddam Hussein. Principalele pârghii externe ale lui Khamenei – un program nuclear avansat și o rețea de grupuri proxy – sunt acum paralizate. Deși Khamenei rămâne cea mai puternică figură din Iran, contextul recent îl determină să se confrunte cu provocări profunde, inclusiv o economie în dificultate și nemulțumiri sociale.
Confruntat cu o presiune fără precedent și cu opțiuni din ce în ce mai puține, Khamenei ar putea considera militarizarea programului nuclear al Iranului ca fiind cea mai bună formă de protecție. Parlamentul a semnalat intenția de a suspenda cooperarea cu agenția de control nuclear a Națiunilor Unite. Dezvoltarea unei bombe nucleare ar reprezenta o schimbare majoră în poziția publică a Iranului. Deși Israelul afirmă că ofensiva sa a avut ca scop împiedicarea Iranului să obțină o armă nucleară, Teheranul insistă că programul său este pașnic.
Într-o încercare tot mai intensă de a readuce Teheranul la masa negocierilor, administrația Trump a discutat posibilitatea de a ajuta Iranul să acceseze fonduri semnificative pentru un program nuclear civil, dar mesajele publice neortodoxe și amenințările cu asasinarea lui Khamenei ar putea compromite negocierile. Khamenei a proiectat o imagine de rezistență, semnalizând că acțiunea militară nu poate distruge republica sa, afectată, dar încă fortificată. În condițiile unei succesiuni neclare și a pierderii pârghiilor sale puternice, el se confruntă acum cu sarcina de a garanta supraviețuirea Republicii Islamice pe care a moștenit-o.
