Moțiunea de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen
Ursula von der Leyen a supraviețuit unei moțiuni de cenzură în Parlamentul European, inițiată de europarlamentarul român Gheorghe Piperea, membru al AUR. Moțiunea a obținut sprijinul a 175 de deputați, insuficient pentru a fi adoptată, având nevoie de o majoritate de două treimi. Adoptarea acesteia ar fi dus la demisia președintei Comisiei Europene și ar fi generat haos în Uniunea Europeană.
Sprijinul și absenteismul votanților
Sprijinul pentru von der Leyen a venit în principal din partea grupurilor politice de centru, inclusiv Partidul Popular European, social-democrații, liberalii din Renew și Verzii. Totuși, numărul total de deputați care s-au prezentat la vot a fost de 553 din 719, iar absenteismul a fost semnificativ, sugerând că o parte din acesta a fost deliberat. La votul următor din programul Parlamentului, 636 de deputați au participat, ceea ce subliniază că absența nu a fost întâmplătoare.
Detalii despre voturile din diverse țări
Cu 166 de voturi lipsă, sprijinul pentru von der Leyen a fost considerat slab. Aproape 30% dintre europarlamentarii italieni și 32% dintre cei francezi au votat împotriva moțiunii, iar o mare parte dintre aceștia au lipsit de la vot. În patru țări ale UE – Ungaria, Slovacia, Republica Cehă și Franța – numărul deputaților care au susținut moțiunea a fost mai mare decât cel al celor care au votat împotriva acesteia.
Voturile din România
Din partea României, majoritatea aleșilor PNL și USR au votat împotriva moțiunii. Majoritatea social-democraților au ales să nu participe la vot, iar PNL a avut, de asemenea, absenți. Gheorghe Piperea, Adrian-George Axinia, Șerban Dimitrie Sturdza și Georgiana Teodorescu, toți eurodeputați din partea AUR, au votat pentru moțiunea de cenzură. Cristian Terheș și Claudiu Târziu, recent plecat din AUR, au susținut și ei demersul, alături de Diana Șoșoacă și Luis Lazarus.
Concluzie
În ciuda supraviețuirii lui von der Leyen la moțiunea de cenzură, absențele semnificative și sprijinul limitat pentru aceasta indică o instabilitate politică în cadrul Parlamentului European, ceea ce poate avea implicații asupra viitoarelor decizii ale Comisiei Europene.
