Recunoașterea statului palestinian
Australia a anunțat recunoașterea statului palestinian la Adunarea Generală a ONU din septembrie, alăturându-se Regatului Unit, Canadei și Franței. Această recunoaștere are o semnificație simbolică, reflectând un consens global tot mai mare privind dreptul palestinienilor de a avea propriul stat. Totuși, pe termen scurt, impactul asupra situației din Gaza va fi limitat.
Obstacolele în formarea unui stat palestinian
Formarea unui stat palestinian care să includă Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est se confruntă cu numeroase dificultăți. Guvernul israelian a exclus soluția celor două state, reacționând vehement la inițiativa de recunoaștere a Palestinei. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a denumit decizia „rușinoasă”.
Așezările israeliene
Unul dintre principalele obstacole este soarta așezărilor israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, considerate ilegale de Curtea Internațională de Justiție. Din 1967, Israel a construit aceste colonii pentru a împiedica divizarea Ierusalimului și a expropria terenuri, având peste 500.000 de coloniști în Cisiordania și 233.000 în Ierusalimul de Est. Palestinienii nu vor accepta un stat fără Ierusalimul de Est ca capitală.
Frontierele viitorului stat
O altă problemă complexă este stabilirea frontierelor între un eventual stat palestinian și Israel. Demarcațiile actuale nu sunt frontiere recunoscute internațional, ci mai degrabă linii de încetare a focului. În urma Războiului de Șase Zile din 1967, Israel a ocupat Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est, folosind construirea de așezări pentru a crea „fapte pe teren”.
Controlul israelian asupra teritoriului
Israel își consolidează controlul asupra teritoriului prin desemnarea acestuia ca „teritoriu de stat”, negând proprietatea palestiniană. Zidul de separare, care se întinde pe aproximativ 700 km, contribuie la izolarea comunităților palestiniene și exproprierea terenurilor agricole. Cisiordania este împărțită în trei zone conform Acordurilor de la Oslo: Zona A (sub control palestinian), Zona B (sub autoritate comună) și Zona C (sub control israelian), ceea ce complică și mai mult realizarea unui stat palestinian.
Problema guvernării viitorului stat
Un alt obstacol este condiția impusă de guvernele occidentale ca Hamas să nu joace niciun rol în guvernarea viitorului stat palestinian. Aceasta a fost susținută de Liga Arabă, care a cerut dezarmarea Hamas. În prezent, Fatah și Hamas sunt singurele mișcări politice capabile să formeze un guvern, dar Mahmoud Abbas, liderul Autorității Palestiniene, este nepopular, 80% dintre palestinieni dorindu-i demisia.
Provocările viitoare
Occidentul preferă o Autoritate Palestiniană „reformată”, dar condițiile impuse riscă să submineze legitimitatea guvernului. Acest lucru ar putea favoriza extremiștii și ar amplifica discursul israelian că palestinienii nu se pot guverna singuri. Remedierea acestor probleme va necesita timp, resurse și voință politică din partea liderilor internaționali.
Concluzie
Recunoașterea statului palestinian este un pas semnificativ, dar obstacolele politice, teritoriale și de guvernare rămân majore. Voința liderilor occidentali de a susține crearea unui stat palestinian viabil va determina viitorul regiunii.
