Rădăcinile cuvântului „șmecher”
Cuvântul „șmecher” are origini interesante, legate de o tradiție economică veche, asociată cu sașii din Siebenburgen, regiunea Transilvaniei. Aceștia traversau Munții Carpați pentru a face schimburi comerciale, în special în zona Drăgășanilor, unde achiziționau vin de calitate.
Inovații în comerțul cu vin
Oltenii au găsit metode ingenioase de a-i păcăli pe negustorii sași. Le ofereau mâncare și apoi le serveau vinul lor cel mai tare, ceea ce îi amețea rapid pe comercianți. Aceștia, ajunși într-o stare de ebrietate ușoară, își pierdeau capacitatea de a negocia corect, vânzându-și produsele la prețuri mai mici.
Înșelăciunea și meseria de „Smecken”
În timpul târgurilor, sașii plăteau mult mai mult pentru vinul bun, însă acesta era adesea înlocuit cu sortimente mai slabe, precum zaibărul sau tulburelul. Odată ajunși acasă, sașii realizau că fuseseră păcăliți, vânzând produse de valoare la prețuri mici și achiziționând vin de slabă calitate.
Rolul „șmecherului” în negociere
Pentru a contracara aceste situații, a apărut meseria de „Smecken”, specialist în degustarea vinurilor, care avea rolul de a stabili valoarea corectă a produselor. „Der Schmecken” sau „cel care gustă” intervenea în negocieri atunci când sașii erau deja amețiți. „Șmecherul” era o figură respectată, care nu consuma băutură și negocia prețul corect pentru produsele meșteșugărești.
Transformarea lingvistică
Termenul „schmecken”, legat de gust și discernământ, a fost transformat de olteni în „șmecher”, desemnând o persoană isteață, greu de păcălit. Astfel, „șmecherul” a devenit un simbol al perspicacității și al abilității de a negocia corect.
Concluzie
Originea cuvântului „șmecher” reflectă nu doar o practică comercială ingenioasă, ci și o moștenire culturală bogată, punând în evidență importanța abilităților de negociere și discernământ în relațiile comerciale.
