Activele financiare ale administrațiilor publice
Activele financiare ale administrațiilor publice au crescut cu 6,9% în trimestrul al doilea din 2025, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior. Totuși, ca pondere în produsul intern brut (PIB), acestea au scăzut cu 0,3 puncte procentuale, ajungând la 26,8%, conform datelor publicate de Banca Națională a României (BNR).
Dinamica indicatorilor financiari
Dinamica indicatorilor a fost influențată în principal de creșterea stocului de participații și acțiuni/unități ale fondurilor de investiții, care a înregistrat o majorare de 10,2%. Alte conturi de primit, incluzând taxe, impozite și creanțe comerciale, au crescut cu 6,6%, atingând 7,2% din PIB. De asemenea, disponibilitățile de natură numerar și depozite s-au majorat cu 5,5%, ajungând la același nivel de 7,2% din PIB. În contrast, stocul creditelor acordate de administrațiile publice a scăzut cu 0,8%, până la 2,1% din PIB.
Angajamentele financiare
Angajamentele financiare ale administrațiilor publice, exprimate ca pondere în PIB, au crescut cu 5,1 puncte procentuale, atingând 63% la finele trimestrului II 2025. Această creștere a fost determinată în principal de majorarea stocului titlurilor de datorie, care a crescut cu 4,0 puncte procentuale, până la 43,5% din PIB, în urma emisiunilor de obligațiuni lansate de Ministerul Finanțelor pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei guvernamentale.
Necesitatea de finanțare
Sectorul administrațiilor publice a înregistrat un necesar net de finanțare de 1,3% din PIB în trimestrul II 2025, comparativ cu 1,2% din PIB în trimestrul II 2024. Administrația centrală a avut un necesar net de finanțare de 1,5% din PIB, în timp ce administrațiile locale au consemnat un nivel de doar 0,001% din PIB. În contrast, administrațiile de securitate socială au avut o capacitate netă de finanțare de 0,16%.
Concluzie
Scăderea ponderii activelor financiare în PIB, în ciuda creșterii absolute a acestora, indică provocări financiare pentru administrațiile publice, sugerând necesitatea de a gestiona mai eficient resursele pentru a asigura sustenabilitatea fiscală pe termen lung.
