Contextul vânzării fetelor în Pakistan
În multe colțuri ale Pakistanului, obiceiurile tradiționale depășesc legislația. În Khyber Pakhtunkhwa, fetele sunt educate să fie obediente și să-și țină vocile joase. Aceste norme sociale au dus la o practică comună, denumită „căsătorie de copii”, care afectează viețile a mii de fete.
Statistici alarmante despre căsătoriile timpurii
Conform portalului Child Marriage Data, susținut de UNICEF, aproximativ 18% dintre fetele cu vârste între 20 și 24 de ani au fost căsătorite înainte de 18 ani, iar 4% înainte de 15 ani. Raportul Pakistan Demographic and Health Survey (PDHS) 2017-2018 confirmă că 3,6% dintre fete au fost căsătorite înainte de 15 ani, iar 18,3% înainte de 18 ani.
Obiceiuri care perpetuează violența
Printre obiceiurile locale se numără Vani sau Swara, care implică căsătoria unei fete pentru a rezolva un conflict între familii, și Watta Satta, unde o fată este căsătorită cu condiția ca familia ei să primească o mireasă în schimb. Aceste practici sunt adesea văzute ca norme culturale, deși sunt ilegale conform legislației pakistaneze.
Legislația recentă și provocările implementării
În mai 2025, Senatul din Pakistan a adoptat o lege istorică care stabilește vârsta minimă de căsătorie la 18 ani pentru băieți și fete. Aceasta face căsătoria de copii o infracțiune, cu pedepse de până la șapte ani de închisoare. Totuși, implementarea acestei legi se lovește de opoziție, mai ales din partea Consiliului de Ideologie Islamic, care o consideră neislamică.
Activismul pentru drepturile fetelor
Organizații precum Aurat Foundation, Blue Veins și Sahil luptă împotriva căsătoriilor timpurii, oferind adăposturi fetelor care fug de astfel de situații și promovând reformele legale. Activistele se confruntă adesea cu amenințări, dar continuă să își desfășoare activitatea pentru a schimba normele sociale care afectează fetele.
Legătura personală și mesajul de speranță
Un exemplu personal evidențiază impactul acestor practici: o mamă care a refuzat să își vândă fiica, pentru a rupe ciclul violenței. Mesajul este clar: fetele nu sunt bunuri, ci indivizi cu drepturi. Este esențial ca aceste practici să fie denunțate, iar tinerelor să li se ofere speranța și sprijinul necesar pentru a-și revendica viața.
Concluzie
Practicile tradiționale de căsătorie timpurie în Pakistan continuă să submineze drepturile fetelor, dar activismul și legislația recentă oferă o rază de speranță. Este crucial ca aceste legi să fie implementate eficient și ca comunitățile să fie educate pentru a schimba mentalitățile despre valoarea fetelor.
