Riscul de infectare cu lepra
Lepra nu este considerată o boală contagioasă în mod obișnuit. Aproximativ 95% dintre adulții care intră în contact cu o persoană infectată nu vor dezvolta boala, datorită imunității naturale. Totuși, copiii sunt mai predispuși la infectare decât adulții.
Boala nu se transmite prin contact întâmplător, cum ar fi statul lângă o persoană infectată în mijloacele de transport sau prin îmbrățișare. De asemenea, nu se transmite de la mamă la făt și nu are o transmitere sexuală.
Dacă pacientul primește tratament, nu este necesară izolarea, deoarece devine noncontagios la câteva zile după începerea tratamentului cu antibiotice și poate duce o viață normală.
Modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit includ calea aeriană (prin tuse sau strănut) sau contactul direct și prelungit cu leziunile. Membrii familiei și alți contacți apropiați ai persoanelor infectate vor fi examinați periodic pentru a depista eventuale infecții.
Când să consultăm un medic
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare în cazul apariției unei leziuni cutanate roșii sau depigmentate, însoțită de hipoestezie sau anestezie, sau în cazul oricărui simptom neurologic sau oftalmologic. Este important să se considere și istoricul de călătorie sau imigranți din zone cu incidență crescută, cum ar fi Asia și Africa.
Simptomele leprei pot apărea de obicei după 3-5 ani, dar pot exista întârzieri de până la 20 de ani după expunere, ceea ce face dificilă identificarea sursei de infectare.
Concluzie
Deși lepra este o boală cu un risc de infectare redus, este esențial să fim conștienți de simptomele acesteia și să consultăm un medic în cazul unor semne suspecte, mai ales în contextul călătoriilor în zone endemice.
