„Momentul Decisiv” al ofensivelor din Kursk
Ucraina a luat prin surprindere Rusia când a lansat incursiunea din 6 august în regiunea Kursk, încercând să îmbunătățească poziția în cadrul viitoarelor discuții de pace. Negocierile au început abia șapte luni mai târziu, iar acum armata ucraineană se retrage rapid din Kursk, abandonând echipamente militare semnificative. Analiza revistei Forbes subliniază cum ofensiva curajoasă a trupelor ucrainene, care la un moment dat au ocupat 1.300 de kilometri pătrați din teritoriul Rusiei, s-a transformat într-o evacuare în grabă.
Pe 25 februarie, o unitate de elită din armata rusă care operează drone – Centrul Rubicon pentru Sisteme Avansate Fără Pilot – a lansat atacuri devastatoare asupra principalei linii de aprovizionare a garnizoanei ucrainene din Sudja. Acest atac a dus la distrugerea rapidă a sute de vehicule militare ucrainene. Analistul Andrew Perpetua a descris acea zi ca fiind „ziua în care începeai să îți faci griji pentru Kursk.” Două săptămâni mai târziu, cele 10.000 de trupe ucrainene au început să se retragă din Kursk, rămânând fără provizii și fiind în pericol de încercuire.
Soldații ucraineni s-au retras rapid, aparent în timpul nopții, abandonând echipamente militare grele precum tancuri M-1 Abrams, mașini de luptă M-2 Bradley și obuziere M-777. În total, Ucraina a pierdut în jur de 500 de vehicule militare, în timp ce rușii au avut pierderi de peste 600, conform estimărilor analiștilor militari.
„Am pus un om în spate cu o mitralieră să încerce să împuște orice drone de deasupra noastră, am pornit sistemele de bruiaj, am făcut cruce și am plecat”, a povestit Artem Kariakin, un soldat ucrainean. La scurt timp după vizita președintelui rus Vladimir Putin în Kursk, ministerul apărării a anunțat recucerirea Sudjei de către armata rusă. Kariakin a continuat să traverseze granița din Kursk pentru a evacua trupe, mulți soldați fiind nevoiți să parcurgă pe jos zeci de kilometri din cauza bombardamentelor continue.
La un moment dat, forțele ucrainene au reușit să cucerească 1.300 de kilometri din regiunea Kursk, dar zona ocupată a devenit din ce în ce mai îngustă. „Nu este niciun secret că zona noastră de incursiune ar fi trebuit să fie mai lată”, a spus Kariakin. Trupele ruse au încercuit forțele ucrainene din trei direcții, complicând apărarea zonei.
Obiectivele operațiunii ucrainene din Kursk s-au schimbat pe parcurs, inițial fiind planificat un raid rapid. Cu toate acestea, planul a evoluat într-o ocupare a teritoriului, expunând trupele ucrainene la riscuri mai mari. „Cel mai mult am vrut să fim în Donbas luptând pentru pământul nostru”, a declarat Kariakin.
La finalul lunii decembrie, un vehicul de aprovizionare a fost lovit de o dronă rusească, marcând începutul sfârșitului logistic pentru trupele ucrainene din Kursk. Roiuri de drone au început să lovească orice mișca pe drumul spre Sudja, iar evacuările medicale au devenit aproape imposibile.
Un alt moment semnificativ a fost intrarea în luptă a soldaților nord-coreeni, care au adus un avantaj numeric suplimentar Rusiei. Soldații nord-coreeni s-au adaptat rapid la condițiile de război și au devenit o forță de luptă eficientă.
În luna februarie, situația a devenit critică, șansele de supraviețuire pe drumul de reaprovizionare a trupelor ucrainene fiind reduse. Înfrângerea din Sverdlikovo a declanșat o nouă serie de evenimente. Ucraina începea deja să-și retragă trupe când soldații ruși au efectuat cu succes o operațiune de pătrundere în spatele liniilor inamice.
În ciuda retragerii din Kursk, situația pe linia frontului în celelalte sectoare a rămas stabilă. Fostul ministru ucrainean al apărării, Andrii Zagorodniuk, a afirmat că operațiunea din Kursk „și-a servit scopul”, împiedicând deschiderea unui nou front, în timp ce trupele ruse de elită erau ocupate cu recucerirea teritoriilor.
Incursiunea din Kursk va fi probabil privită în istorie ca un pariu riscant, având un succes tactic, dar fără a schimba dinamica generală a războiului.
