Curtea de Conturi și rolul său în lupta anticorupție
Declarațiile șefului Direcției Naționale Anticorupție, Marius Voineag, subliniază o realitate îngrijorătoare: instituțiile de control din România, inclusiv Curtea de Conturi, nu contribuie în mod adecvat la lupta împotriva corupției. În ciuda unui număr mare de acte de control, sesizările penale sunt extrem de rare.
Control fără consecințe
Curtea de Conturi, teoretic una dintre cele mai influente instituții ale statului, controlează bugete publice și companii de stat. Totuși, constatările sale rămân adesea fără urmări, fiind „îmblânzite” prin formulări ambigue și recomandări în loc de sesizări penale. Astfel, faptele potențial penale sunt clasificate ca abateri administrative, iar responsabilitatea este transferată către alte organe competente.
Acest mecanism duce la o situație în care dosarele nu ajung la DNA, iar faptele se pierd în timp.
Cifrele care compromit credibilitatea
Într-un an, instituțiile de control au transmis sub 40 de sesizări către DNA, în condițiile în care DNA a deschis aproape 2.000 de dosare noi. Această discrepanță ridică întrebarea dacă România este un model de corectitudine bugetară sau dacă Curtea de Conturi evită în mod sistematic implicarea penală. Răspunsul este clar pentru specialiști: a doua variantă.
De ce evită Curtea de Conturi sesizarea penală?
Cauzele acestei pasivități sunt instituționale și culturale:
- Frica de răspundere: Auditorii ezită să facă sesizări penale din teama de a fi trași la răspundere în fața instanțelor.
- Politizarea conducerii: Conducerea Curții de Conturi, numită politic, generează autocenzură, în special în cazul entităților sensibile.
- Cultura „recomandării”: Curtea preferă formulări care nu tranșează problemele, precum „se impune analiza” sau „se recomandă remedierea”, ceea ce diminuează impactul controlului.
Contradicția fundamentală
Conform legii, Curtea de Conturi are obligația de a sesiza organele de urmărire penală atunci când identifică indicii de infracțiune. Cu toate acestea, în practică, adoptă o filozofie care separă responsabilitatea: „Noi constatăm, alții să decidă.” Această atitudine slăbește considerabil lupta anticorupție.
Mesajul DNA
Mesajul transmis de DNA subliniază necesitatea unui ecosistem funcțional de control și sesizare, nu doar implicarea procurorilor. Absența sesizărilor de la Curtea de Conturi, o instituție esențială în detectarea corupției bugetare, duce la dosare puține, prejudicii nerecuperate și o încredere publică erodată.
Concluzie
Într-un stat de drept, pasivitatea nu este neutră, ci favorizează status quo-ul și protejează rețelele de interese. Curtea de Conturi trebuie să devină un actor activ al responsabilității publice, altfel riscă să fie percepută ca o instituție care a ales confortul în detrimentul misiunii sale fundamentale.
