Boala Parkinson: O fază invizibilă înainte de simptomele evidente
Boala Parkinson nu începe cu tremurul, ci cu o „fază invizibilă” care poate dura zeci de ani. În această perioadă, organismul transmite semnale subtile, adesea ignorate sau atribuite stresului, oboselii sau înaintării în vârstă, înainte ca simptomele motorii să devină evidente.
Contextul global al bolii Parkinson
La nivel global, boala Parkinson este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, cu estimări care sugerează că numărul pacienților ar putea depăși 25 de milioane până în 2050, din cauza îmbătrânirii populației. Această perspectivă a stimulat cercetările asupra simptomelor timpurii, în vederea unui diagnostic mai rapid și a intervențiilor preventive.
Simptomele timpurii ale bolii Parkinson
Mult timp, boala Parkinson a fost văzută ca o afecțiune a mișcării, caracterizată prin tremor, rigiditate musculară și încetinirea gesturilor. Totuși, această viziune este incompletă. Aproape 20% dintre pacienți nu dezvoltă niciodată tremor de repaus, iar simptomele motorii apar abia după ce o mare parte dintre neuronii care produc dopamină sunt deja distruși.
Boala se instalează atunci când neuronii din substanța nigra, o zonă profundă a creierului, încep să moară progresiv. La momentul diagnosticului, între 50% și 70% dintre acești neuroni sunt deja pierduți, ceea ce face ca faza prodromală să devină un punct central în neurologia modernă.
Semnele „invizibile” ale bolii Parkinson
Unul dintre cele mai frecvente semne timpurii este pierderea mirosului, cunoscută sub numele de anosmie, care apare la peste 90% dintre persoanele cu Parkinson și se instalează lent. Studiile sugerează că afectarea ar putea începe în structurile cerebrale responsabile de miros, înainte ca boala să ajungă în zonele care controlează mișcarea.
Tulburările de somn reprezintă un alt semnal important. Persoanele afectate pot prezenta REM sleep behavior disorder, care este considerată unul dintre cei mai puternici predictori ai bolii Parkinson. Riscul de a dezvolta o afecțiune neurodegenerativă este semnificativ crescut în comparație cu populația generală.
Constipația cronică, de asemenea, este un simptom adesea ignorat, dar relevant, afectând aproximativ două treimi dintre pacienți cu mult înainte de diagnostic. Cercetările recente sugerează că boala ar putea începe în sistemul digestiv, unde au fost identificate modificări neurologice specifice.
Amețelile care apar la ridicarea bruscă în picioare, cauzate de scăderea tensiunii arteriale, pot fi un indiciu timpuriu. Când devin persistente și nu au o explicație clară, acestea pot semnala o disfuncție a sistemului nervos autonom, implicat în Parkinson.
Atenție la simptome
Niciunul dintre aceste simptome nu indică, de unul singur, boala Parkinson. Totuși, asocierea lor, mai ales în timp și în prezența unui istoric familial, ar trebui să ridice semne de întrebare și să ducă la o evaluare neurologică. Specialiștii subliniază că este importantă vigilența informată, nu autodiagnosticarea.
În prezent, nu există un test unic care să confirme Parkinsonul în faza incipientă. Însă cercetarea progresează rapid, iar identificarea biomarkerilor timpurii ar putea schimba radical modul în care boala este depistată și tratată în viitor.
Concluzie
Identificarea simptomelor timpurii ale bolii Parkinson este esențială pentru un diagnostic mai rapid și intervenții preventive, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților.
