Dificultăți în viața adultă legate de experiențele din copilărie
Oamenii care cresc într-un mediu traumatizant pot manifesta semnele acestui traumatism și în viața adultă, ceea ce poate face adaptarea la viața adultă extrem de dificilă. Copiii își construiesc o înțelegere a evenimentelor și a experiențelor prin care trec, creând o hartă internă a lumii. Dacă această hartă nu se actualizează pe parcursul dezvoltării, vechile moduri de a interpreta lumea pot afecta capacitatea de a funcționa ca adulți.
1. Crearea unui sine fals pentru a primi iubire
Mulți pacienți care suferă de traume emoționale din copilărie dezvoltă un sine fals, în încercarea de a se face plăcuți părinților. Aceasta implică îngroparea sentimentelor care ar putea interfera cu satisfacerea nevoilor lor. Această ascundere a emoțiilor duce la o deconectare de sinele autentic, iar frica de a lăsa masca jos persistă, temându-se că nu vor mai fi iubiți sau acceptați. Un studiu din 2024, publicat în revista Child Abuse & Neglect, subliniază că cei care își neglijează emoțiile în copilărie continuă să aibă dificultăți în a le procesa și exprima ca adulți.
2. Autoidentificarea ca victimă
Percepția despre sine influențează dialogul interior și, prin urmare, modul în care vedem lumea. Autoevaluarea negativă poate duce la o stare de victimă. Deși copiii pot fi victimizați, nu trebuie să rămână victime în viața adultă. Chiar și în situații percepute ca neavând opțiuni, există întotdeauna o alegere, chiar și în gândirea despre propria viață. Recunoașterea că suntem supraviețuitori în loc de victime este esențială pentru a ne recâștiga controlul asupra vieții noastre.
3. Mediile familiale cu exprimări nesănătoase ale furiei
Copiii care cresc în familii unde exprimarea furiei este nesănătoasă pot dezvolta convingerea că furia este inacceptabilă și, prin urmare, o reprimă. Această reprimare duce la o acumulare a furiei neexprimate, care poate duce la comportamente pasiv-agresive. Este important să recunoaștem furia ca o emoție naturală, iar exprimarea ei sănătoasă este esențială pentru a evita acumularea de resentimente.
4. Neglijența sau abandonul emoțional sau fizic
Neglijența sau abandonul în copilărie poate duce la îngroparea furiei și fricii, în speranța că acest lucru va preveni o nouă abandonare. Aceasta poate conduce la o stare de pasivitate, în care individul știe ce ar trebui să facă, dar nu acționează. Un studiu din Frontiers in Child and Adolescent Psychiatry arată că strategiile de coping evazive dezvoltate în copilărie, cum ar fi îngroparea emoțiilor, se perpetuează în viața adultă, generând o prăpastie între ceea ce știu că trebuie să facă și capacitatea de a acționa.
În concluzie, experiențele din copilărie au un impact profund asupra felului în care indivizii se adaptează la viața adultă. Recunoașterea și procesarea acestor traume sunt esențiale pentru a dezvolta un sine autentic și a depăși dificultățile întâlnite în viața de zi cu zi.
