Acordul UE–Mercosur: Impactul negativ asupra agriculturii din România
Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Mercosur este prezentat ca o victorie a comerțului și a cooperării economice. Totuși, din perspectiva analizei realizate de organizația GRAIN, se constată o subordonare a agriculturii în fața comerțului global, cu costuri semnificative pentru mediu și pentru fermieri, în special pentru statele periferice ale Uniunii Europene, cum ar fi România.
Comerțul înainte de climă
Analiza GRAIN evidențiază că acordul UE–Mercosur va stimula schimburile comerciale în sectoare agricole cu un impact climatic ridicat, precum carne de vită, soia, etanol și produse lactate industriale. Proiecțiile arată creșteri semnificative: +1200% la lapte praf degresat, +710% la brânzeturi, +540% la etanol și +50% la carne de vită. Aceste cifre indică o reconfigurare a fluxurilor agricole globale, în care producția intensivă din America de Sud va pătrunde agresiv pe piața europeană.
Filozofia care stă la baza acestui acord susține producția masivă, lanțuri lungi de aprovizionare și externalizarea costurilor de mediu și sociale, conducând la o situație în care comerțul global câștigă, iar agricultura locală pierde.
Amenințări pentru agricultura românească
Agricultura din România este caracterizată printr-o structură fragmentată, subcapitalizată și vulnerabilă la dumping comercial. Acordul va permite intrarea pe piața UE a produselor agricole din America de Sud, precum carne de vită, carne de pasăre și etanol, ceea ce va crea presiune pe prețuri în segmentele unde fermierii români deja se confruntă cu dificultăți financiare.
Competiția nu va fi una echitabilă, având în vedere fermele gigantice din Brazilia sau Argentina, standardele de mediu mai relaxate și costurile salariale incomparabile. Acest context duce la o contradicție majoră cu Politica Agricolă Comună (PAC), care impune fermierilor români restricții în ceea ce privește utilizarea pesticidelor și alte condiționalități verzi.
Consecințele economice
România se confruntă deja cu un deficit pe lanțul valoric agricol, exportând materie primă ieftină și importând produse procesate scumpe. Acordul UE–Mercosur va accentua această situație, ducând la falimentul fermelor mici și mijlocii, abandonarea terenurilor agricole și dependența crescută de importuri.
Suveranitatea alimentară în pericol
Acordul ridică o problemă crucială de suveranitate alimentară. Într-un context global marcat de crize geopolitice și perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, sacrificarea agriculturii locale în favoarea comerțului global poate fi o eroare strategică. Agricultura trebuie să fie considerată nu doar un sector economic, ci și o problemă de securitate națională și stabilitate socială.
Concluzie
Acordul UE–Mercosur, deși poate părea benefic în termeni statistici, reprezintă o amenințare semnificativă pentru agricultura românească, generând presiune asupra fermierilor, distorsiuni de piață și riscuri economice majore. Când comerțul devine prioritar, agricultura românească plătește prețul.
