Alegeri prezidențiale 2025, primul tur: Perspectivele locuitorilor din comunitățile uitate ale munților
În satele izolate din munți, votul este tăcere. Nu mai există vocea schimbării, ci doar ecoul unor promisiuni pierdute în timp, care pentru acești oameni s-a oprit demult. Deși ar dori să meargă la vot pentru a-și îndeplini datoria civică, secțiile de votare se află la zeci de kilometri depărtare, iar mijloacele de transport lipsesc. Singura lor speranță este ca cineva să îi conducă cu mașina la vot.
În satul Schitu de Sus, din județul Mehedinți, timpul apasă greu pe umerii celor rămași să aibă grijă de locul în care s-au născut. Un localnic a spus: „Din ce în ce mai rău e.” Atunci când a fost întrebat despre încrederea în viitor, a răspuns: „Nu, niciodată!”
Singura legătură pe care bătrânii care mai locuiesc în Schitu de Sus o au cu civilizația este o cutie poștală, unde postașul lasă, din când în când, cupoanele de pensie sau facturile pentru lumină.
Pe una dintre ulițele satului locuiește bunicul Trică, în vârstă de 92 de ani, care este singur de 30 de ani. El și-ar dori să meargă la vot, chiar dacă secția este la 40 de kilometri distanță. „Am rămas numai eu cu vecinul, aici. Se zice că speranța moare ultima… Întotdeauna omul speră la mai bine!” a declarat el.
Când a fost întrebat de distanța până la secția de votare, Trică a spus că aceasta se află la Izvorul Bârzii sau la Balotești. „Întotdeauna m-am dus când am fost tânăr. Dar nu pot să mă duc pe jos. Dacă vine cineva cu vreo mașină să ne ducă,” a adăugat el.
Alte voci din sat reflectă aceeași realitate. O localnică a afirmat: „E perit satul, domnișoară. Puțină lume, au murit că-s bătrâni, cei tineri au plecat. Nu știm, nu știm. Ce să vă spun, de dus ne-om duce, dar de votat, nu știm.” Când a fost întrebată despre speranța de a merge la vot, a spus: „Cine știe, ce mai știm noi, de unde să știm pe cine să mai alegi, ce să mai faci.” Un alt localnic a adăugat: „Nu ne-am hotărât, să vedem dacă ne ducem.” Întrebat despre motivația de a merge la vot, a spus: „Că se va face ceva. Trăim cu speranțele.”
