Analiza Ministrului Educației: Sistemul de învățământ preuniversitar în criză – o amenințare la adresa securității naționale
Educația din învățământul preuniversitar este considerată ineficientă, generând absolvenți cu competențe slabe, un nivel ridicat de abandon școlar și analfabetism funcțional crescut. Aceste probleme sunt catalogate drept riscuri pentru securitatea națională, conform unui raport prezentat de ministrul Educației, Daniel David.
Documentul, intitulat „Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, subliniază necesitatea unei reforme profunde în sistemul de învățământ. Ministrul David afirmă că învățământul preuniversitar obligatoriu – de la educația antepreșcolară la liceu – trebuie să transfere cele opt competențe cheie, astfel încât absolvenții să devină buni specialiști, cetățeni responsabili și să fie mulțumiți de viața lor.
Raportul propune regândirea educației antepreșcolare pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Absolvenții trebuie să fie capabili să se integreze eficient pe piața muncii (nivelul 3 de calificare după clasa a XI-a și nivelul 4 după absolvirea liceului) sau să continue studiile la nivel postliceal și/sau universitar. De asemenea, formarea resursei umane trebuie să se realizeze în contextul asimilării eficiente a competențelor, dar și al înțelegerii modalității de generare științifică a cunoștințelor.
În ceea ce privește sistemul național de învățământ superior, raportul subliniază că acesta trebuie să formeze resurse umane înalt calificate (licență, master, doctorat) care să își păstreze și să își dezvolte competențele prin învățare pe tot parcursul vieții. Calificările 5/6 ar trebui să genereze o conexiune directă cu piața muncii, în timp ce calificările de nivel 7/8 ar trebui să accentueze specializările, dinamizând noi segmente ale pieței muncii.
Documentul evidențiază, de asemenea, problemele sistemului național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI), descriindu-l ca având o arhitectură depășită, fragmentată și greu de coordonat. România, a șasea țară din Uniunea Europeană ca mărime a populației, produce prea puțină cunoaștere de calitate, iar resursa umană din acest domeniu este demotivată și angajată în mod necompetitiv.
Reformele propuse vizează crearea unui sistem CDI mai eficient, care să includă actori cu misiuni diferite, coordonări între aceștia pentru generarea de cunoaștere cumulativă performantă și o masă critică mai mare pentru a spori competitivitatea și eficiența costurilor. Această abordare are scopul de a genera cunoaștere științifică avansată, cu impact asupra inovațiilor tehnologice și culturale.
