Riscurile plantării arborilor nepotriviți
Anumiți copaci pot reprezenta un pericol pentru locuințele situate în apropiere, datorită rădăcinilor invazive, creșterii rapide și coroanelor masive care pot afecta structura fundației, pot deteriora acoperișul și pot înfunda conductele de apă sau canalizare. Experții în peisagistică subliniază că plantarea unor specii de arbori prea aproape de casă poate duce la pagube semnificative.
Specii de arbori de evitat
Printre arborii care prezintă cele mai mari riscuri se numără plopul, salcia și arțarul argintiu. Rădăcinile acestora se dezvoltă rapid și pot pătrunde sub structura casei, provocând fisuri și dezechilibre în fundație. Experții recomandă ca aceste specii să fie plantate la o distanță de cel puțin 15-20 de metri de clădiri pentru a evita riscurile asociate.
Pericolele coroanei arborilor
Coroana arborilor poate, de asemenea, să reprezinte un pericol. Specii precum nucul, stejarul sau castanul cresc foarte mari, iar ramurile lor pot atinge acoperișul sau pereții casei. În condiții de furtună sau vânt puternic, aceste ramuri se pot rupe, provocând deteriorări ale țiglelor, burlanelor sau fațadei clădirii. În plus, umbra excesivă creată de acești arbori poate împiedica uscarea corespunzătoare a pereților, favorizând apariția mucegaiului și igrasiei. Toaletarea regulată a arborilor mari și plantarea lor la distanțe corespunzătoare de casă sunt măsuri recomandate de specialiști.
Afectarea instalațiilor subterane
Un alt aspect de luat în considerare este impactul arborilor asupra instalațiilor subterane. Rădăcinile unor specii, cum ar fi salcia, arțarul argintiu sau teiul, pot afecta grav conductele de apă și canalizare. Aceste specii sunt atrase de umezeală și pot pătrunde în țevi prin cele mai mici fisuri, cauzând blocaje și avarii costisitoare. Specii precum salcâmul sau platanul, cu ritmuri de creștere rapide, sunt de asemenea problematice pentru sistemele subterane din apropierea locuinței.
Alternativa prietenoasă cu mediul construit
Experții recomandă plantarea unor arbori mai prietenoși cu mediul construit, care nu au rădăcini invazive și nu cresc excesiv de mari. Specii precum arțarul japonez, magnolia sau anumite specii ornamentale de cireș sunt opțiuni excelente, oferind frumusețe și umbră plăcută în grădină, fără a compromite fundația sau instalațiile casei. Este esențial să se țină cont de dimensiunea maximă pe care arborele o poate atinge la maturitate pentru a calcula o distanță sigură față de locuință și alte construcții.
Concluzie
Alegerea arborilor potriviți pentru plantare în apropierea locuinței este crucială pentru prevenirea pagubelor pe termen lung. Rădăcinile invazive, ramurile masive și atracția pentru umezeală pot transforma un copac într-o sursă majoră de probleme structurale. O selecție atentă a speciilor poate salva locuința de cheltuieli neașteptate și de situații dificile.
