Decizia Comisiei Europene în cazul Pfizergate – Controversele legate de mesajele confidențiale între Von der Leyen și liderul Pfizer
Comisia Europeană a greșit când a refuzat să facă publice mesajele text schimbate între Ursula von der Leyen, președinta Comisiei, și Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, în timpul pandemiei de Covid-19, a decis un tribunal al Uniunii Europene, anunță POLITICO. Tribunalul, cu sediul în Luxemburg, a stabilit că refuzul Comisiei de a comunica SMS-urile schimbate în perioada pandemiei nu a fost justificat într-un mod satisfăcător și plauzibil.
Jurnaliștii au solicitat accesul la mesajele secrete dintre von der Leyen și Bourla, schimbate înainte de încheierea unui acord de mai multe miliarde de euro între Pfizer și UE pentru achiziționarea vaccinurilor. Tribunalul a afirmat că Comisia „nu a explicat în mod plauzibil” de ce mesajele text nu conțineau informații importante, a căror păstrare trebuie asigurată.
Hotărârea instanței a admis recursul introdus de o jurnalistă de la New York Times și a anulat decizia de refuz a Comisiei, subliniind necesitatea transparenței în acest context. Mediatorul Uniunii Europene a semnalat deja lipsa de transparență a Bruxelles-ului în acest dosar în 2022.
Mesajele i-au adus lui von der Leyen mai multe plângeri, inclusiv una penală în Belgia pentru „distrugerea de documente publice” și „corupție”, plângere care a fost declarată inadmisibilă în ianuarie de Curtea de Apel din Liège. Această hotărâre are potențialul de a avea repercusiuni enorme asupra transparenței și responsabilității în UE, afectând reputația președintei von der Leyen.
Decizia a fost considerată „o lovitură decisivă pentru transparență” de către europarlamentarul olandez Raquel García Hermida-van der Walle, care a subliniat importanța ca cetățenii să știe cum se iau deciziile în cadrul Uniunii Europene. Problema centrală a fost dacă mesajele text ar trebui clasificate ca documente și, prin urmare, să fie publicate în numele transparenței.
Comisia a afirmat că transparența este o prioritate, dar a declarat că va decide cu privire la următoarele măsuri, continuând să respecte cadrul juridic existent. În timp ce von der Leyen a recunoscut existența mesajelor în 2021, Comisia a susținut că conținutul acestora nu era suficient de important pentru a fi clasificat ca documente, motiv pentru care nu au fost înregistrate.
Instanța a adăugat că Comisia nu poate să se limiteze la a afirma că nu deține documentele solicitate, ci trebuie să furnizeze explicații credibile care să permită publicului și Curții să înțeleagă de ce aceste documente nu pot fi găsite.
Cazul a generat controverse și a fost complicat din punct de vedere juridic pentru von der Leyen, având în vedere că a semnat personal cel mai mare contract de vaccinare al blocului comunitar, dar și pentru că prezidează instituția responsabilă de aplicarea legislației UE. Criticii consideră că hotărârea Curții îi oferă muniție politică, subliniind că au trecut doar câteva luni de la angajamentul public al președintei de a apăra standardele de transparență.
Cazul a fost inițiat de New York Times, iar existența mesajelor a fost dezvăluită într-un interviu din aprilie 2021, în care Bourla a descris schimburile de mesaje ca fiind esențiale pentru negocierea unui acord substanțial privind vaccinurile. Acest acord, finalizat în mai 2021, prevedea angajamentul UE de a achiziționa până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech, cel mai mare contract semnat vreodată de Bruxelles.
La 15 noiembrie 2024, audierea pledoariilor a generat discuții aprinse între avocații celor două părți în fața instanței din Luxemburg. Avocata New York Times a acuzat Comisia de „încălcarea principiilor bunei administrări și ale comunicării”, în timp ce juristul Comisiei a susținut că mesajele text nu sunt relevante pentru negocierile privind vaccinurile. Mediatoarea UE a solicitat, de asemenea, ca cabinetul Ursulei von der Leyen să depună eforturi pentru a obține aceste SMS-uri, afirmând că ele intră în sfera de aplicare a legislației europene privind accesul publicului la documente.
În perioada pandemiei de Covid, UE a achiziționat majoritatea dozelor de vaccin de la Pfizer/BioNTech, deși alți cinci producători au obținut autorizarea pentru vaccinurile lor de la autoritatea europeană de reglementare.
