Când tații dispar: o povară de gen
În iulie 2024, un băiat a întrebat-o pe mama lui: “A plecat tata să cumpere lapte?” Această întrebare a fost o glumă, dar a reflectat o realitate dureroasă. Mama lui, care a inițiat o separare, a experimentat dispariția tatălui, care a optat pentru un aranjament de tip “nesting”, mutându-se temporar într-un apartament de pe campusul unde lucra. La trei luni după separare, tatăl a decis unilateral să își schimbe locuința, fără a-i comunica mamei sau copiilor unde se află.
Disparția tatălui și povara îngrijirii
Dispariția tatălui a lăsat-o pe mamă să se confrunte cu provocarea de a crește copiii singură, în condițiile în care tatăl nu mai era implicat în viața lor. Aceasta a realizat că tatăl, deși fusese un părinte implicat, a ales să abandoneze responsabilitățile parentale. Statisticile arată că 44% dintre mamele singure sunt divorțate sau separate, ceea ce sugerează că dispariția tatălui după separare este o experiență comună.
Percepții sociale despre paternitate
Dispariția tatălui este un fenomen care reflectă o societate în care rolurile de gen sunt profund înrădăcinate. Deși există mulți tați implicați, mulți tăcuți aleg să renunțe la rolul de părinte după separare. Aceasta este o problemă recunoscută, dar nu suficient discutată. Culturile actuale promovează imaginea tatălui dedicat, dar, în realitate, aceasta nu se traduce întotdeauna în acțiuni concrete.
Disparitățile în responsabilitățile de îngrijire
Conform statisticilor, 80% dintre părinții custodiați sunt mame, iar 80% dintre părinții singuri sunt mame. Aceasta sugerează o diviziune inechitabilă a responsabilităților de îngrijire. Mulți bărbați justifică neimplicarea lor prin probleme precum “drama mamei”, dar realitatea este mai complexă. În majoritatea cazurilor, deciziile unilaterale ale taților sunt rezultatul unor norme sociale care sprijină dispariția lor din viața copiilor.
Impactul asupra femeilor și bărbaților
Femeile, care sunt adesea lăsate cu povara îngrijirii, suferă nu doar financiar, ci și emoțional. Pe de altă parte, bărbații care aleg să se distanțeze de responsabilitățile părintești riscă să experimenteze izolarea socială și o pierdere a conexiunii emoționale. Aceasta este o problemă sistemică, care necesită o reevaluare a valorii îngrijirii și o responsabilizare a tuturor părinților, indiferent de statutul lor marital.
Concluzie
Dispariția tatălui din viața copiilor nu este doar o poveste individuală, ci o reflecție a unei structuri sociale disfuncționale care favorizează bărbații în detrimentul femeilor. Este esențial să recunoaștem și să abordăm aceste inegalități pentru a construi o societate mai echitabilă în care responsabilitatea de îngrijire să fie împărțită corect.
