CCR analizează contestarea inițiativelor S.O.S. România, AUR și POT privind legislația împotriva antisemitismului și xenofobiei
Curtea Constituțională dezbate, marți, sesizarea S.O.S. România, AUR și POT referitoare la legea privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură. Actul normativ, inițiat de deputatul Silviu Vexler, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, prevede că distribuirea prin intermediul unui sistem informatic a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, negarea sau diminuarea Holocaustului, precum și negarea crimelor de război, va constitui infracțiune și va fi pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în anumite cazuri chiar mai mult.
Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat la CCR acest act normativ, cele trei partide votând împotriva proiectului la adoptarea sa de către Camera Deputaților, for decizional, pe 11 iunie. În contestație, se argumentează că o astfel de lege ar alimenta un antisemitism artificial și ar furniza motive pentru acordarea privilegiilor anumitor grupuri minoritare. Redactorii sesizării, profesor universitar doctor Verginia Vedinaș și avocatul Marcela Baș, au adus obiecții concrete.
Obiecțiile menționează că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încălcând, printre altele, libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, precum și libertatea de exprimare și dreptul la informație. Comunicatul S.O.S. România subliniază că o asemenea lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar afecta caracterul democratic al statului.
Legea ar încălca drepturile garantate prin articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, care reglementează dreptul la viață intimă, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare. Aceste articole sunt corelate cu articolul 1, alineatul 3, care consacră caracterul de stat de drept și democratic al României, precum și cu articolul 20, care asigură prioritatea reglementărilor internaționale mai favorabile privind drepturile omului.
Libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este esențială pentru demnitatea umană și implică obligația statelor de a asigura un caracter pluralist al informației. Această libertate se aplică nu doar informațiilor favorabile, ci și celor care contrariază sau șochează, esențiale într-o societate democratică.
În plus, semnatarii sesizării susțin că legea, prin includerea cărților și documentarelor printre „materialele interzise”, contrazice articolul 8 din noua lege, care stipulează că „nu constituie infracțiune… dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației”. Aceștia afirmă că nu există un criteriu obiectiv și clar pentru a determina caracterul materialelor ca antisemite sau xenofobe.
O altă obiecție se referă la caracterul „vag și imprecis” al legii, care ar putea conduce la abuzuri din partea autorităților din cauza interpretabilității sale. Redactarea evazivă a textului legii ar încalca prevederile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Semnatarii documentului argumentează că interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole și conținut audio-video ar institui o „cenzură” și ar anihila drepturile fundamentale constituționale de exprimare, informare și învățătură, afectând astfel libertatea academică și științifică.
