Ce drepturi și restricții au forțele de menținere a păcii în Ucraina?
Potențiala desfășurare de trupe occidentale în Ucraina, discutată recent la Londra, ar trebui considerată mai degrabă o „forță de reasigurare” decât o „forță de menținere a păcii”, conform surselor diplomatice din domeniul apărării. Această forță, denumită Forța multinațională pentru Ucraina, ar fi trimisă în țară pentru a sprijini orice încetare a focului și a întări încrederea pe termen lung în stabilitatea țării.
Accentul va fi pus pe protecția aeriană a Ucrainei și pe o prezență navală în Marea Neagră pentru a încuraja comerțul. Desfășurarea a aproximativ 20.000 de soldați nu ar fi considerată suficientă pentru a impune pacea, ci mai degrabă ar avea rolul de a proteja orașele, porturile și infrastructura energetică majoră.
O opțiune luată în considerare este ca Forța multinațională să nu opereze în estul Ucrainei, aproape de linia frontului, pentru a asigura Rusia că nu reprezintă o amenințare ofensivă. Președintele rus Vladimir Putin și Kremlinul au afirmat în mod repetat că nu vor accepta nicio încetare a focului dacă forțele europene și de altă natură vor fi desfășurate în Ucraina.
Sursele menționează că orice operațiune multinațională în Ucraina nu ar fi o „forță de menținere a păcii” și nu ar trebui descrisă ca atare. Forțele de menținere a păcii, sub egida Organizației Națiunilor Unite sau a NATO, sunt de obicei imparțiale, operează cu acordul ambelor părți și folosesc forța doar pentru a se apăra. În acest context, Forța multinațională ar fi în mare măsură de partea Ucrainei, având rolul de a descuraja o viitoare agresiune din partea Rusiei.
În prezent, nu se așteaptă ca forța multinațională să monitorizeze orice încetare a focului; această sarcină ar reveni trupelor ucrainene de pe linia frontului și mijloacelor de supraveghere occidentale în aer și în spațiu. De asemenea, trupele coaliției nu vor fi desfășurate ca o „forță tripwire” – o forță mai mică decât cea a adversarului, menită să descurajeze un atac fără a provoca o escaladare – în cazul în care Rusia își reia invazia Ucrainei.
Impactul militar al oricărei desfășurări aliate de aproximativ 20.000 de soldați ar fi limitat în comparație cu numărul de trupe de pe ambele părți ale liniei frontului, Ucraina având aproape un milion de militari, iar armata Rusiei fiind chiar mai numeroasă.
Discuții la Londra
O mare parte a discuțiilor de la Londra se concentrează pe modul în care orice forță internațională poate oferi Ucrainei resurse pe care aceasta nu le are, în special capacitatea aeriană. Se va discuta despre care țări pot furniza avioane de luptă pentru a menține cerul Ucrainei în siguranță în timpul unei încetări a focului. De asemenea, se vor purta discuții cu privire la navigarea în siguranță a Mării Negre, implicând menținerea căilor de navigație libere de mine și stabilirea unei prezențe de securitate în mare.
Principala incertitudine rămâne dacă Statele Unite vor oferi acoperire aeriană, prin satelit sau de informații pentru orice forță europeană la sol. Până în prezent, Statele Unite au declarat că nu sunt dispuse să ofere niciun „sprijin” militar. Strategia europeană este să nu mai întrebe SUA și, în schimb, să organizeze cele mai bune forțe și capacități disponibile pentru a asigura securitatea Ucrainei în viitor. Odată ce detaliile sunt convenite, Regatul Unit, Franța și altele vor evalua dacă oferta europeană este suficient de substanțială pentru a determina SUA să își schimbe poziția și să accepte un rol.
Toate aceste planuri depind, desigur, de un acord de încetare a focului în Ucraina. În timp ce SUA rămân optimiste, mulți ucraineni sunt sceptici că Rusia își dorește cu adevărat să pună capăt luptelor.
