Cele mai bune și cele mai slabe condiții de trai: România pierde două poziții în clasamentul ONU
În timpul pandemiei de coronavirus, spitalele au fost supraaglomerate, școlile și birourile s-au închis și economia a înghețat. Cinci ani mai târziu, datele ONU arată că declinul standardelor de viață la nivel global se va simți în continuare, deși eforturile de redresare continuă. Ritmul mediu de dezvoltare este mai lent decât era de așteptat, conform raportului The Economist.
Indicele dezvoltării umane (IDU) măsurat de ONU monitorizează progresul țărilor prin prisma speranței de viață, educației și veniturilor. După produsul intern brut (PIB), IDU este unul dintre cele mai des folosite instrumente pentru evaluarea dezvoltării unei țări. Valoarea globală a IDU a scăzut în 2020 și 2021, pentru prima dată de la introducerea acestui indice în 1990, dar a avut o revenire parțială în 2022. Totuși, raportul din 2023 arată că ritmul de îmbunătățire este cel mai lent înregistrat până acum.
Țările bogate au avut cea mai bună evoluție, cu 97% dintre acestea recuperându-și complet sau depășind valorile IDU de dinainte de pandemie. În contrast, mai puțin de 60% dintre țările sărace se află în aceeași situație. După doi ani în care a ocupat prima poziție, Elveția a fost depășită de Islanda. Țările nordice au dominat aproape toate categoriile care măsoară calitatea vieții.
Un copil născut astăzi în Islanda are o speranță de viață de peste 82 de ani și se poate aștepta la peste 18 ani de studii. Venitul mediu pe persoană este aproape de 70.000 de dolari. România ocupă locul 55 conform IDU, la egalitate cu Bulgaria, și a coborât cu două poziții față de anul anterior. Valorile înregistrate în România sunt: IDU – 0,845, speranța de viață la naștere – 75,9 ani, speranța de viață școlară – 14,1 ani, venitul național brut pe persoană – 39.374 de dolari.
În raportul ONU publicat în 2025, Islanda a obținut cel mai mare indice al dezvoltării umane. Primele 10 locuri sunt ocupate de Islanda, Norvegia, Elveția, Danemarca, Germania, Suedia, Australia, Hong Kong, Olanda și Belgia. Pe ultimele locuri s-au clasat, în principal, țări din Africa Subsahariană, precum Sudanul de Sud, Somalia, Republica Centrafricană sau Ciad.
După decenii în care diferența dintre țările de top și cele de la coada listei s-a micșorat, în ultimii patru ani, distanța a început din nou să se mărească. Sărăcia extremă aproape că nu a mai scăzut deloc din 2015, iar sănătatea publică este într-un continuu declin după Covid-19. Țările din lumea arabă, America Latină și Caraibe au avut cel mai lent ritm de revenire post-pandemică în privința nivelului de trai.
De-a lungul anilor, părea că lumea va atinge un nivel mediu de dezvoltare foarte ridicat înainte de 2030, dar dacă ritmul lent din prezent va continua, ar putea dura mult mai mult până când se va ajunge la acest obiectiv. Pe de altă parte, țările cu cele mai mari valori la categoria speranța de viață la naștere sunt: San Marino (85,7 ani), Hong Kong (85,5), Japonia (84,7), Coreea de Sud (84,3) și Elveția (84). La categoria speranța de viață școlară, primele locuri sunt ocupate de Grecia (20,8 ani), Australia (20,7), Turcia (19,8), Finlanda (19,5) și Noua Zeelandă (19,3). În ceea ce privește venitul național brut pe cap de locuitor, clasamentul este condus de Liechtenstein (166.812 dolari), Norvegia (112.710), Singapore (111.239), Qatar (105.353), Irlanda (90.885) și Luxemburg (85.461).
