Celebrând 3 decembrie: Pomenirea Sfântului Gheorghe de la Cernica
Pe 3 decembrie, în fiecare an, este comemorat Sfântul Gheorghe de la Cernica. Acesta s-a născut în 1730, într-o familie din Săliștea Sibiului. La vârsta de 19 ani, a ajuns în Țara Românească și a intrat în slujba mitropolitului grec Roșca în București. În 1750, a călătorit cu acesta la Muntele Athos, unde a primit treapta diaconiei în Mănăstirea Vatoped.
Ucenicia și Activitatea Monahală
După moartea mitropolitului, a devenit ucenic al părintelui cărturar Paisie Velicicovschi, stareț al Mănăstirii Vatoped. În 1763, l-a însoțit pe Paisie în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna. Din 1775, din cauza ocupației austriece din Bucovina, s-a mutat cu părintele său duhovnicesc și alți monahi la Mănăstirea Secu. După o perioadă de patru ani petrecută la Muntele Athos, ieromonahul Gheorghe s-a întors în Moldova, apoi a trecut în Țara Românească cu intenția de a reveni la Athos.
Revitalizarea Schitului Cernica
Mitropolitul Țării Românești, Grigorie al II-lea, l-a convins să revitalizze schitul Cernica, care era părăsit de aproximativ trei decenii. În cinci ani, a refăcut viața monahală acolo, adunând 103 ucenici în jurul său. Roadele activității sale au dus, în 1793, la încredințarea Mănăstirii Căldărușani, pe care a condus-o împreună cu Mănăstirea Cernica până la moartea sa, în decembrie 1806, fiind îngropat la Mănăstirea Cernica.
Canonizarea Sfântului Gheorghe de la Cernica
În ședința din 20-21 octombrie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Stareț Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica și Căldărușani, stabilind ziua de 3 decembrie ca zi de sărbătorire.
Concluzie
Pomenirea Sfântului Gheorghe de la Cernica subliniază importanța sa în revigorarea tradițiilor monahale ortodoxe și contribuția sa la dezvoltarea spirituală a comunității, având un impact durabil asupra vieții religioase din România.
