Descoperirea unui „interrupător” cerebral
Cercetătorii din Germania, Canada și Marea Britanie au identificat un mecanism din creier care reglează senzația de foame. O proteină numită MRAP2 funcționează ca un „comutator” care transmite semnalul de sațietate și ar putea sta la baza unor tratamente inovatoare pentru obezitate.
Rolul proteinei MRAP2
O echipă internațională de oameni de știință a descoperit că MRAP2 acționează ca un „ghid” pentru receptorul apetitului, MC4R. Această proteină facilitează transportul receptorului către suprafața celulelor, unde poate trimite semnale mai puternice către creier, indicând că organismul este sătul. Receptorul MC4R (melanocortin-4) joacă un rol esențial în reglarea apetitului, reacționând la hormonul MSH (melanocortină). Varianta genetică a acestui receptor este una dintre cele mai frecvente cauze ereditare ale obezității severe.
Studiul detaliat al receptorului
La Centrul de Cercetare Colaborativă 1423 din Germania, cercetătorii au analizat structura și funcția receptorului MC4R. „Cunoașterea structurii tridimensionale a receptorului activ ne-a permis să înțelegem mai bine cum funcționează și răspunde la stimulare”, a explicat coordonatorul de proiect, dr. Patrick Scheerer.
Medicamentele și impactul lor
Setmelanotide, un medicament aprobat, activează receptorul MC4R și reduce senzația de foame la pacienți cu mutații genetice specifice. Echipa condusă de prof. Annette Beck-Sickinger a realizat cinci proiecte interdisciplinare pentru a descifra modul în care receptorul este transportat și activat.
Tehnici inovatoare utilizate
Folosind microscopie de fluorescență avansată și imagistică la nivel de celulă unică, cercetătorii au demonstrat că MRAP2 influențează poziționarea receptorului MC4R în interiorul celulelor, fiind esențial pentru transportarea acestuia la suprafața celulară, unde acesta poate inhiba pofta de mâncare.
Perspectivele cercetării
Descoperirea oferă o nouă viziune asupra controlului fiziologic al apetitului și ar putea inspira dezvoltarea unor terapii care să imite sau să regleze activitatea MRAP2, având potențialul de a trata obezitatea și bolile metabolice asociate. Prof. Heike Biebermann a subliniat că această colaborare internațională a dus la o înțelegere mai profundă a mecanismelor de reglare a apetitului.
Concluzie
Identificarea proteinei MRAP2 și a rolului său în reglarea apetitului reprezintă un pas semnificativ în cercetarea obezității, cu implicații potențiale pentru dezvoltarea unor tratamente inovatoare în lupta împotriva acestei afecțiuni globale.
