Scenariul FNI și implicațiile sale
În anii 2000, milioane de români au fost atrași de promisiuni de îmbogățire prin schema piramidală FNI, orchestrată de Sorin Ovidiu Vîntu. Aceasta este considerată una dintre cele mai mari înșelăciuni din România postdecembristă, lăsând în urmă peste 300.000 de păgubiți și un prejudiciu estimat la sute de milioane de dolari. Banii depuși de noii investitori erau utilizați pentru a plăti câștigurile celor vechi, iar valoarea unităților de fond era manipulată. Colapsul a avut loc atunci când fluxul de noi investitori a scăzut drastic.
Nicolae Popa și fuga din țară
Nicolae Popa, fostul director al Gelsor, societatea care administra fondul FNI, a fugit din România după prăbușirea acestuia. A fost dat în urmărire internațională și localizat în Indonezia, unde ambasador al României era Gheorghe Vîlcu. Acesta a facilitat extrădarea lui Popa, ceea ce a generat un scandal în presă.
Controversele extrădării
Procurorii au acuzat-o pe Laura Codruța Kovesi că ar fi primit peste 280.000 de lei de la Sebastian Ghiță, în legătură cu extrădarea lui Popa. Se susține că ar fi existat un aranjament între Gheorghe Vîlcu și Kovesi, iar extrădarea s-a realizat rapid, în ciuda complexității legate de distanța dintre România și Indonezia. Ghiță a depus o plângere penală împotriva lui Kovesi, acuzând-o că l-a obligat să plătească biletul de avion pentru Popa, deși nu a prezentat dovezi concludente.
Implicarea în justiție
Aducerea lui Popa în țară în 2011 a avut loc cu un avion operat de Ion Țiriac, alegerea operatorului fiind bazată pe prețul cel mai mic. Analiștii au speculat că intervențiile la nivel înalt au fost motivul pentru care s-a lucrat intens la extrădarea acestuia, el fiind un martor cheie în procesul lui Sorin Ovidiu Vîntu. Prietenia online a ambasadorului Vîlcu cu fostul șef SIE, Silviu Predoiu, a amplificat aceste suspiciuni de interferențe în justiție.
Concluzie
Scandalul legat de extrădarea lui Nicolae Popa a ridicat semne de întrebare asupra integrității sistemului judiciar din România și a evidențiat posibilele influențe externe asupra justiției, cu implicații semnificative pentru încrederea publicului în instituțiile statului.
