Confruntările din Donbas se intensifică, în timp ce trupele ucrainene se retrag din Kursk
Bătălia pentru controlul Donbasului a revenit în centrul atenției, odată cu retragerea trupelor ucrainene din provincia rusă de graniță Kursk. Această retragere a fost o încercare eșuată a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a folosi teritoriu ca monedă de schimb în negocierile de pace cu Rusia. În prezent, Rusia se confruntă cu o propunere americano-ucrainene de armistițiu, care ar putea duce la încheierea războiului fără a-și atinge obiectivele pe frontul din estul Ucrainei.
Incursiunea ucraineană în provincia rusă Kursk, începută pe 6 august 2024, a fost prima invazie a teritoriului rus după al Doilea Război Mondial și singurul succes militar al Kievului în ultimele 18 luni de război. Totuși, armata ucraineană nu a reușit să ajungă la centrala nucleară Kursk și nu a putut forța Rusia să disloce trupe din Donbas pentru a opri înaintarea rusă în această zonă. Deși inițial armata ucraineană a ocupat un teritoriu de circa 1.300 de kilometri pătrați în Kursk, a pierdut treptat zone în urma contraatacurilor rusești, iar pierderile s-au accelerat în ultimele zile. Trupele ruse au recucerit inclusiv cea mai mare parte a orașului Sudja, principala poziție ocupată de armata ucraineană în Kursk.
Volodimir Zelenski a recunoscut indirect că trupele ucrainene sunt în retragere, menționând că se acționează pentru salvarea vieților soldaților. În acest timp, Rusia amână răspunsul față de propunerea unui armistițiu de 30 de zile convenită marți de Ucraina și SUA. Această propunere îl pune pe președintele rus Vladimir Putin într-o situație dificilă, dar deschide și perspectiva negocierii unui acord de pace în acest interval, care poate fi prelungit.
Pe de o parte, ajutorul militar american pentru Ucraina, acceptat concomitent cu propunerea de armistițiu, oferă armatei ucrainene un răgaz pentru refacerea capacităților diminuate. Pe de altă parte, deși Rusia se apropie de recuperarea teritoriului pierdut în Kursk, nu a reușit să-și atingă obiectivele ofensive pe frontul din estul și sud-estul Ucrainei. Dintre cele patru provincii ucrainene anexate de Rusia, doar Lugansk se află sub controlul aproape complet al armatei ruse, în timp ce în Donețk, Zaporojie și Herson, armata ucraineană controlează între o cincime și o treime din teritoriu.
Rusia a înregistrat câteva câștiguri semnificative în sudul și centrul Donbasului în 2024, dar progresele teritoriale au fost limitate. Obiectivul principal al ofensivei rusești, cucerirea orașului Pokrovsk, nu a fost atins, deși luptele continuă în apropiere. Armata ucraineană a pierdut numeroase localități la sud și est de Pokrovsk, dar a reușit să oprească înaintarea inamicului în acel sector de front.
Donbasul are o componentă economică semnificativă datorită zăcămintelor de litiu, titan, uraniu și altor resurse valoroase. În plus, armata rusă a reușit să ocupe avanpostul reprezentat de orașul Torețk, dar ucrainenii au contraatacat cu succes, dejucând planurile ruse de a înainta spre Kostiantinivka, un important nod logistic. Deși Ministerul rus al Apărării a revendicat ocuparea unui sat la 15 kilometri est de Kramatorsk, ucrainenii continuă să-și mențină pozițiile la Ceasov Iar, localitate aflată la periferia orașului Bahmut, cucerit de trupele ruse în mai 2023.
Trupele ruse au încercat să avanseze dinspre nord, din regiunea Harkov, către Kramatorsk și Sloviansk, dar nu au reușit să treacă de liniile defensive ucrainene.
