Constantin și Elena: Tradiții și obiceiuri esențiale de 21 mai
Sărbătoarea din 21 mai reprezintă un moment de referință în calendarul bisericesc, marcând prăznuirea Sfinților Împărați Constantin cel Mare și mama sa, Elena. Recunoscuți cu apelativul „întocmai cu apostolii”, cei doi Sfinți sunt pomeniți cu cinstire pentru rolul esențial pe care l-au avut în consacrarea creștinismului ca religie recunoscută oficial în Imperiul Roman și pentru sprijinul constant acordat bisericii.
Semnificația sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena
Sărbătoarea din 21 mai este dedicată cinstirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, recunoscuți pentru rolul lor fundamental în asigurarea libertății de credință și în răspândirea creștinismului. Aceștia au pus bazele unei Europe creștine și au influențat structura bisericii, contribuind decisiv la organizarea ei instituțională.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare
În anul 313, împăratul Constantin a emis Edictul de la Milano, care a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și a recunoscut oficial libertatea religiei creștine. A sprijinit organizarea bisericii, a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) și a promovat construirea de biserici în tot imperiul. De asemenea, a mutat capitala imperiului la Bizanț, redenumind-o Constantinopol, devenind un centru major al creștinătății.
Sfânta Împărăteasă Elena
Elena a fost o credincioasă devotată, supranumită în tradiția ortodoxă „mama creștinilor”. A întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă și, conform tradiției, a descoperit Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Din porunca ei s-au ridicat biserici importante, inclusiv la Betleem și Muntele Măslinilor. Elena a fost canonizată datorită vieții sale exemplare și a susținerii constante a bisericii.
Tradiții românești de Sfinții Constantin și Elena
În credința populară românească, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este însoțită de numeroase tradiții și superstiții legate de protecția roadelor pământului, animalele din gospodărie și sănătatea familiei. Oamenii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie în ziua praznicului, iar dacă nu este posibil, se recomandă ca, pe durata slujbei, cei de acasă să aprindă o lumânare și să tămâie casa. Aceste obiceiuri aduc bucurie sufletului.
Ziua de 21 mai este considerată un hotar agricol important, iar după această dată se pot planta, fără riscuri, culturi precum porumb, fasole sau dovleac. Se spune că „după Sfântul Constantin, nu mai dă bruma”. În unele regiuni, se aprind focuri în grădini și pe câmpuri pentru a alunga duhurile rele, simbolizând purificarea naturii.
Este interzisă munca la câmp, în gospodărie sau spălatul rufelor, pentru a nu atrage ghinionul. Cei care nu respectă sărbătoarea riscă recolte slabe. Sărbătoarea este cunoscută și ca „Ziua Păsărilor de Pădure”, iar se crede că munca în această zi poate duce la distrugerea recoltei.
În unele zone din Oltenia și Muntenia, femeile împletesc cununi din flori și ierburi de leac, pe care le sfințesc la biserică. Acestea se păstrează în casă ca apărare împotriva bolilor.
Bujorul, simbolul protecției și armoniei de Constantin și Elena
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt considerați ocrotitori ai creștinătății, iar florile aduse în casă în această zi pot fi interpretate ca un gest simbolic de venerație și invocare a protecției divine. În anumite regiuni, prezența bujorilor înfloriți pe 21 mai aduce bunăstare și armonie în locuință, alungând energiile negative și atrăgând belșugul.
Bujorii, florile reprezentative ale lunii mai, sunt asociați cu renașterea naturii și protejarea gospodăriei în pragul verii, având o semnificație aparte în contextul spiritual și simbolic al sărbătorii.
