Introducere în era nucleară
Acum 80 de ani, un bombardier american B-29 a lansat o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima, marcând începutul erei atomice. Prima descriere tehnică a unei arme nucleare capabile să fie folosită pe câmpul de luptă a apărut, însă, înainte de Proiectul Manhattan, într-un document secret redactat în Marea Britanie. Memorandumul Frisch-Peierls, scris de fizicienii Otto Frisch și Rudolf Peierls de la Universitatea din Birmingham în 1940, a propus crearea unei bombe din uraniu îmbogățit, destul de compacte pentru a fi lansată dintr-un avion. Documentul a fost extrem de secretizat, existând doar o singură copie.
Impactul devastator al bombelor nucleare
În memorandumul lor, Frisch și Peierls au avertizat asupra puterii devastatoare a exploziei nucleare: „O astfel de explozie ar distruge viața într-o zonă extinsă”, estimând că aceasta ar putea cuprinde centrul unui oraș mare. Contaminarea radioactivă ar fi inevitabilă, iar orice persoană care ar intra în zona afectată ar fi, cel mai probabil, ucisă.
După atacurile asupra Hiroshima și Nagasaki, unde au murit imediat 100.000 de oameni, iar alți 100.000 au decedat în anii următori, efectele letale ale bombelor atomice au devenit evidente. Bombardamentele au eliberat o energie echivalentă cu 16 și, respectiv, 20 de kilotone de TNT. Comparativ, armele nucleare de astăzi sunt mult mai puternice, focoasele W76, de exemplu, fiind de șase ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima.
Riscurile actuale ale armelor nucleare
O singură rachetă nucleară modernă ar putea provoca un număr imens de victime. De exemplu, rachetele RS-28 Sarmat ale Rusiei, menite să lovească mai multe ținte simultan, ar putea duce la moartea majorității populației Londrei, estimată la nouă milioane de oameni, în cazul în care toate focoasele ar cădea asupra orașului.
Cursa înarmării nucleare
În prezent, nouă țări dețin arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel. SUA și Rusia au fiecare în jur de 4.000 de focoase nucleare, reprezentând 90% din arsenalul global. China dezvoltă rapid capacitățile sale nucleare, construind anual aproximativ 100 de noi focoase și rachete balistice.
Cursa înarmării nucleare contemporane este considerată mai periculoasă decât criza rachetelor cubaneze din 1963. Starea geopolitică actuală, caracterizată prin riscuri existențiale, a ridicat nivelul de pericol la nivel mondial. După consecințele devastatoare ale bombei atomice din Japonia, Rudolf Peierls s-a dezis de proiectul de la Los Alamos și a plecat la militanța pentru dezarmare.
Concluzie
Impactul potențial al armelor nucleare moderne subliniază necesitatea urgentă de dezarmare și cooperare internațională pentru prevenirea unei catastrofe nucleare care ar putea duce la dispariția completă a unui oraș de dimensiunea Londrei.
