Danemarca preia conducerea Uniunii Europene, axându-se pe siguranța continentului
Danemarca își asumă astăzi, 1 iulie, președinția Uniunii Europene, având ca prioritate securitatea Europei. Premierul Mette Frederiksen a declarat că „securitatea este prioritatea principală”, într-un interviu acordat cotidianului danez Politiken.
În cadrul președinției, Danemarca intenționează să accelereze creșterea cheltuielilor pentru apărare, așa cum a fost decis recent în cadrul NATO. Membrii Alianței Atlantice au convenit să investească 5% din Produsul Intern Brut (PIB) anual pentru apărare până în anul 2035, dintre care cel puțin 3,5% pentru cheltuieli strict militare. Totuși, Spania a considerat acest obiectiv „nerezonabil” și a cerut flexibilitate.
Danemarca își propune să avanseze planul european prezentat în martie pentru creșterea capacităților de apărare ale țărilor UE, prin proceduri simplificate și împrumuturi pentru finanțarea investițiilor în industria europeană de apărare.
„Situația de securitate din Europa este instabilă și, pentru că este instabilă, este și periculoasă. Istoria Europei ne arată că un conflict tinde să fie contagios. Există atât de multe tensiuni astăzi încât acest lucru în sine poate genera altele,” a subliniat Frederiksen.
Danemarca se dovedește a fi un susținător important al Ucrainei, iar sub conducerea lui Frederiksen, țara a crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare, ajungând la peste 3% din PIB. De asemenea, Copenhaga, percepută ca un aliat fidel al Statelor Unite, se îndreaptă spre o poziție mai apropiată de cea a Franței în ceea ce privește autonomia strategică europeană.
În programul său pentru o „Europă sigură”, președinția daneză pune accent și pe lupta împotriva imigrației ilegale, promițând „soluții noi și inovatoare”. Danemarca intenționează să acționeze pe două fronturi: externalizarea cererilor de azil și restricționarea domeniului de aplicare al hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Recent, țara nordică s-a alăturat Italiei și altor șapte state pentru a cere o reinterpretare a Convenției europene a drepturilor omului în contextul migrației, argumentând că aceasta uneori protejează „persoanele greșite”.
