Contextul Finanțelor Publice în România
România funcționează, de peste două decenii, sub un regim de excepție permanentă în domeniul finanțelor publice. Practica guvernamentală a transformat ordonanța de urgență dintr-un instrument excepțional într-un mecanism ordinar de legiferare, având ca efect golirea de conținut a rolului Parlamentului. De la anul 2003, au fost înregistrate peste 1.000 de modificări urgente și excepționale, ceea ce a condus la o separație formală a puterilor, Parlamentul devenind un ratificator tardiv al deciziilor Executivului.
Problema Constituțională
Constituția României stabilește un mecanism unitar de formare a resurselor financiare ale statului, care include stabilirea impozitelor și taxelor prin lege, aprobarea bugetului public național exclusiv de către Parlament și interdicția ordonanțelor de urgență de a afecta îndatoririle constituționale. Eroarea de a trata Codul fiscal ca un corp normativ autonom a permis derapaje instituționale, creând iluzia că modificările fiscale pot fi realizate fără a afecta bugetul.
Analogia Corporatistă
Asemănarea dintre Guvern și Parlament este evidentă: administratorul (Guvernul) propune bugetul, dar doar Adunarea Generală a Acționarilor (Parlamentul) poate să-l aprobe. Ordonanțele de urgență pentru modificarea fiscalității sunt echivalente cu cheltuielile efectuate de un administrator fără aprobarea AGA, subminând controlul acționarilor asupra managementului. Astfel, Guvernul a început să decidă unilateral asupra bugetului și resurselor financiare, ceea ce contravine rolului său executiv.
Controlul Parlamentar și Abuzul de Drept
Constituția stipulează că impozitele și taxele se stabilesc doar prin lege, iar extinderea noțiunii de „lege” pentru a include ordonanțele de urgență subminează controlul parlamentar asupra finanțelor publice. Acest lucru transformă Parlamentul într-un simplu spectator, afectând separația puterilor. Bugetul și fiscalitatea sunt apanajul exclusiv al reprezentanților aleși, iar modificările bugetare trebuie să fie supuse aprobării legislative.
Consecințele Practicii Actuale
Utilizarea ordonanțelor de urgență pentru modificarea bugetului este o problemă critică, deoarece afectează direct structura bugetului național. Rectificarea bugetului nu este o simplă ajustare tehnică, ci o decizie politică fundamentală ce necesită control democratic. Executivul își asumă astfel competența de a modifica bugetul fără autorizare parlamentară, uzurpând rolul Legislativului.
Impactul Asupra Statului de Drept
Practica extinsă de a utiliza ordonanțele de urgență pentru rectificări bugetare constituie o fraudă la Constituție, deturnând scopul inițial al normelor constituționale. Această situație generează o fractură sistemică în ceea ce privește controlul parlamentar asupra finanțelor publice, afectând stabilitatea democratică a statului. Controlul asupra banului public este esențial pentru evitarea dictaturii executive, iar transformarea Parlamentului într-un simplu decor constituțional are implicații severe asupra statului de drept.
În concluzie, depășirea atribuțiilor Guvernului în domeniul fiscal și bugetar, prin utilizarea ordonanțelor de urgență, subminează fundamentele democrației și separației puterilor în România, ceea ce poate avea consecințe grave asupra stabilității instituțiilor statului.
