Descoperire arheologică deosebită
O analiză recentă a dinților umani vechi de 4.000 de ani a relevat cele mai vechi dovezi ale utilizării nucilor de betel, care conțin substanțe psihoactive folosite în sud-estul Asiei. Studiul, publicat în revista Frontiers in Environmental Archaeology, arată că mestecarea acestor nuci a fost o practică veche, având efecte de sporire a vigilenței, energiei, euforiei și relaxării.
Metodele de cercetare
Cercetătorii au utilizat tehnici noi pentru a detecta reziduuri invizibile, identificând astfel practici culturale străvechi, care altfel ar fi trecut neobservate. O echipă internațională de arheologi a studiat placa dentară de la indivizi din Thailanda din Epoca Bronzului, descoperind urme de utilizare a nucilor de betel.
Dovezile utilizării nucilor de betel
Dr. Piyawit Moonkham, coordonatorul studiului, a declarat că au fost identificate derivate din plante în tartrul dentar recoltat dintr-un cimitir vechi de 4.000 de ani de la Nong Ratchawat, Thailanda. Aceasta reprezintă cea mai veche dovadă directă a utilizării nucilor de betel în această regiune.
Semnificația studiului
Dr. Shannon Tushingham, co-autor al studiului, a subliniat că tartrul dentar poate conserva semnăturile chimice ale utilizării plantelor psihoactive timp de milenii. Studiul a dezvăluit comportamente și practici de acum 4.000 de ani, demonstrând importanța contextului cultural al utilizării acestor plante.
Efectele nucilor de betel
Mestecarea nucilor de betel a fost o tradiție adânc înrădăcinată în cultura locală, având efecte fiziologice pronunțate. Analiza a găsit urme de arecolină și arecaidină, compuși organici prezenți în nucile de betel, care sugerează că aceste nuci erau consumate acum 4.000 de ani în Thailanda.
Implicațiile descoperirii
Studiul subliniază că plantele psihoactive, medicinale și ceremoniale, deși adesea etichetate ca droguri, reprezintă milenii de cunoștințe culturale și practici spirituale. Această descoperire oferă o nouă înțelegere asupra comportamentului uman din trecut și a interacțiunii acestuia cu mediul înconjurător.
Descoperirea evidențiază complexitatea utilizării plantelor psihoactive în societățile antice, oferind o fereastră către obiceiurile și credințele strămoșilor noștri.
