Din umbra morții în căutarea libertății: Povestea rapperului supus la tortură timp de doi ani într-o temniță din Iran
Saman Yasin, un rapper iraniano-kurd, a fost supus torturii și condamnat la moarte în Iran, în contextul protestelor generate de uciderea tinerei Mahsa Amini în 2022. Yasin, al cărui nume legal este Saman Sayedi, a fost arestat în octombrie 2022 și a petrecut doi ani în închisorile iraniene pentru implicarea sa în protestele „Femeie, viață, libertate”. În timpul detenției, a fost forțat să recunoască infracțiuni pe care nu le-a comis, suferind abuzuri fizice și psihice severe.
Yasin a povestit cum gardienii l-au legat la ochi și i-au pus un ștreang în jurul gâtului, simulând execuția. „Am stat sub ștreang cam 15 minute, cred”, a declarat el. „Mi-au adus un cleric, iar el recita Coranul deasupra capului meu… și îmi tot spunea «Pocăiește-te, ca să ajungi în rai»”. Inițial condamnat la moarte pentru că a tras trei gloanțe în aer în timpul unui protest, condamnarea lui a fost ulterior anulată, iar sentința a fost redusă la cinci ani.
Yasin a fost unul dintre zecile de protestatari judecați în procese pe care grupurile pentru drepturile omului le consideră fictive, bazate pe mărturisiri obținute prin tortură. Între timp, mai mult de 500 de persoane au fost ucise în reprimarea protestelor, conform unui raport al Organizației Națiunilor Unite. Yasin a reușit să transmită un mesaj audio din închisoare, în care a dezvăluit abuzurile suferite.
În vara anului 2024, Yasin a fost eliberat pe baza unei permisii medicale, dar autoritățile i-au cerut întoarcerea în închisoare. În loc să se întoarcă, el a decis să fugă din Iran. „Dacă aș pleca din țară, aș scuti familia mea de suferință din cauza mea. Și aș putea fi o voce pentru oameni”, a explicat el. A fugit spre nordul Irakului, trecând prin munți, unde a suferit o hemoragie nazală, dar a reușit să ajungă în Irak cu ajutorul ONG-urilor.
Acum, Yasin se află în Germania, unde continuă să lupte cu traumele fizice și psihice cauzate de tortură. Deși se confruntă cu singurătatea și dorul de familie, el își propune să fie o voce pentru iranienii care se opun regimului de la Teheran. „După închisoare, simt că am o responsabilitate uriașă față de oameni. Am așteptări mult mai mari de la mine – să fiu vocea lor… asta înseamnă totul pentru mine”, a subliniat el.
