Durerea de călcâi: o afecțiune frecventă
Durerea de călcâi este o afecțiune ortopedică comună, variind de la disconfort ușor la durere severă, afectând mersul și calitatea vieții. De multe ori, problema este benignă și răspunde la tratamente simple, dar poate indica afecțiuni mai grave sau poate deveni cronică dacă nu este tratată corespunzător. Cea mai frecventă cauză este fasceita plantară, dar durerea poate fi provocată și de tendinopatii, bursite, compresiuni nervoase sau fracturi de stres.
Anatomia călcâiului
Călcâiul este partea posterioară a piciorului, format în principal din osul calcaneu, care servește ca punct de sprijin în timpul mersului. Structurile cheie din jurul călcâiului includ:
- Fascia plantară: o bandă densă de țesut fibros care susține bolta piciorului.
- Tendonul lui Ahile: cel mai puternic tendon, care conectează mușchii gambei la calcaneu.
- Bursele: saci cu lichid care reduc frecarea între structuri.
- Mușchii și ligamentele piciorului: care mențin stabilitatea și funcția normală.
Cea mai frecventă cauză: fasceita plantară
Fasceita plantară este principala cauză a durerii de călcâi la adulți, provocată de forțe excesive asupra fasciei plantare, ce duc la microleziuni și inflamație. Durerea este intensă dimineața și se ameliorează temporar la mers, reapărând după perioade de stat în picioare. Este mai frecventă la persoanele supraponderale, cele cu activitate fizică intensă, care stau mult în picioare sau au structuri anormale ale piciorului.
Alte cauze ale durerii de călcâi
Pe lângă fasceita plantară, alte cauze includ:
- Tendinopatia tendonului lui Ahile: inflamație a tendonului, asociată cu suprasolicitarea.
- Bursita calcaneană: inflamație a burselor retrocalcaneene, cauzată de frecare repetată.
- Pintenul calcanean: depuneri de calciu care pot irita țesuturile din jur.
- Sindromul de tunel tarsian: compresia nervului tibial posterior, provocând durere și furnicături.
- Fracturile de stres: microfisuri ale osului, frecvente la sportivi.
- Afecțiuni sistemice sau neurologice: durerea poate fi un simptom al unor condiții generale de sănătate.
Diagnosticul durerii de călcâi
Diagnosticul se realizează printr-o evaluare clinică detaliată, incluzând anamnestic și examinarea fizică. Palparea punctelor dureroase, evaluarea mobilității piciorului și observarea modelului de mers sunt esențiale. Testele imagistice, cum ar fi radiografiile sau ecografiile, pot fi utile în cazuri complexe.
Tratamentul durerii de călcâi
Majoritatea cazurilor răspund bine la măsuri conservative:
- Modificarea activității fizice.
- Odihna și aplicarea de comprese reci.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
- Stretching-ul regulat al fasciei plantare și al mușchilor gambei.
În caz de persistență a simptomelor, se pot considera orteze personalizate, fizioterapie sau terapia cu unde de șoc. Intervenția chirurgicală este rezervată cazurilor severe care nu răspund la tratamentele conservatoare.
Prevenția durerii de călcâi
Prevenirea este esențială, în special pentru cei cu activitate fizică intensă. Măsurile eficiente includ:
- Purtarea de încălțăminte adecvată.
- Evitați creșterile bruște ale intensității antrenamentelor.
- Menținerea unei greutăți sănătoase.
- Exerciții regulate pentru flexibilitate și forță.
- Programarea de perioade de odihnă în antrenamente.
Când să consultați un medic
Este important să solicitați ajutor medical dacă:
- Durerea persistă mai mult de 2-4 săptămâni.
- Durerea este severă, însoțită de dificultate la mers.
- Apare umflături sau furnicături.
- Simptomele sunt asociate cu traume directe.
Evaluarea medicală timpurie poate preveni evoluția către forme cronice și poate exclude afecțiuni mai grave.
Durerea de călcâi, deși frecventă, nu trebuie ignorată, deoarece poate afecta semnificativ calitatea vieții și poate indica probleme mai serioase. Intervențiile timpurii și adecvate sunt esențiale pentru recuperare.
