Cronologia tragediei de la Paltinu
Tragedia de la Paltinu, din județul Prahova, a fost precedată de o criză a apei care a fost semnalată cu luni înainte. Primele informații au apărut pe 17 iunie, când Administrația Bazinală Buzău-Ialomița a descoperit probleme serioase la barajul Paltinu, inclusiv obstrucționarea unei goliri de fund. O inspecție subacvatică a confirmat avaria sistemului de acționare, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la siguranța barajului.
Ignorarea riscurilor
Pe 24 iunie, ANAR a convocat o comisie tehnică pentru a analiza situația, concluzionând că erau necesare lucrări de întreținere la sistemul de golire și echipamentele barajului. A doua zi, o altă comisie, la Ministerul Mediului, a confirmat necesitatea acestor intervenții. Cu toate acestea, acțiunile întârziate au permis ca problemele să se agraveze.
Evenimentele critice înainte de criză
Pe 18 septembrie, scafandrii au descoperit o înfundare totală cu sedimente la baraj. Pe 22 octombrie, a avut loc o ședință de urgență, iar pe 29 octombrie, Apele Române au avertizat că nivelul apei va scădea, dar operatorul ESZ Prahova a susținut că a primit doar informații generale. Pe 6 noiembrie, Prefectura Prahova a publicat un comunicat despre o „posibilă situație de urgență”. Pe 26 noiembrie, ministrul Mediului a declarat că „totul este controlat”, în ciuda avertismentelor crescânde.
Criza de apă din noiembrie
Între 28 și 30 noiembrie, ploile abundente au dus la o acumulare masivă de aluviuni în lacul Paltinu. Pe 29 noiembrie, 100.000 de oameni au rămas fără apă potabilă, iar pe 2 decembrie, școlile au fost închise din cauza lipsei de apă. Apele Române au cerut oficial declararea stării de urgență.
Responsabilități și acuzații
Ministra Mediului a acuzat că operatorul ESZ Prahova era conștient de riscurile de turbiditate, dar nu a acționat. Ea a cerut demisia directorilor din cadrul ESZ și Administrației Bazinale Buzău-Ialomița, considerându-i vinovați în egală măsură pentru neglijență.
Tragedia de la Paltinu subliniază gravitatea neglijenței în gestionarea infrastructurii critice și riscurile care pot apărea din lipsa de acțiune în fața avertismentelor legitime. Acest incident va avea implicații pe termen lung asupra gestionării resurselor de apă și asupra responsabilităților instituțiilor implicate.
