Explorarea decolonizării Rusiei: semnificația și impactul său crucial
Vorbind în fața Adunării Naționale a Franței la 11 aprilie, liderul opoziției ruse, Vladimir Kara-Murza, nu a cerut Europei înfrângerea militară totală a Kremlinului. Cu toate acestea, în timpul unei discuții, el a menționat că etnicilor ruși le este „dificil din punct de vedere psihologic” să ucidă ucraineni din cauza asemănărilor culturale profunde, conform jurnalistei ucrainene Kate Tsurkan. Aceasta face parte dintr-o discuție mai largă despre mișcarea de decolonizare a Rusiei, care vizează autodeterminarea națională a minorităților etnice din Federația Rusă.
Kara-Murza a explicat că, deși motivele economice au fost principalele sale considerații, perspectivele psihologice asupra conflictului au început să devină evidente pentru el. Comentariile sale au stârnit controverse, fiind criticate nu doar de ucraineni, ci și de membri ai minorităților etnice din Rusia. El a insistat ulterior că afirmațiile sale au fost scoase din context și nu reflectă un sentiment imperialist.
Dezbaterile despre decolonizare au devenit mai intense după invazia Rusiei în Ucraina. Criticii din interiorul și din afara Kremlinului consideră această mișcare o amenințare la adresa suveranității Federației Ruse, în timp ce susținătorii ei o văd ca pe o necesitate pentru a confrunta moștenirea imperială a Rusiei. Activista și jurnalista exilată din Buriatia, Alexandra Garmajapova, a declarat că decolonizarea implică, în principal, abandonarea gândirii imperiale.
Potrivit istoricului Botakoz Kassîmbekova, decolonizarea presupune „despărțirea de structurile, identitatea și formele imperiale” ale statului rus. Aceasta nu se rezumă doar la dreptul de a vorbi propria limbă, ci implică și decizia referitoare la viitorul politic al societăților minoritare. Potrivit lui Alexander Etkind, profesor la Universitatea Central Europeană, decolonizarea este o practică politică istorică, adesea generată de războaie și revoluții.
Rusia este un mozaic de peste 190 de grupuri etnice, multe dintre acestea confruntându-se cu rasism sistemic. Republicile autonome ale țării, deși beneficiază de un statut special, se confruntă cu o diminuare a autonomiei, iar guvernul rus a adoptat măsuri pentru a consolida controlul asupra lor. De exemplu, un amendament din 2018 a făcut ca predarea limbilor non-ruse să fie opțională, iar Republica Tatarstan a votat pentru interzicerea utilizării titlului „președinte” pentru liderul său, subliniind controlul centralizat al Kremlinului.
În exil, opoziția rusă a evitat adesea să abordeze nemulțumirile sociale și istorice legate de decolonizare, confundând mișcarea cu o amenințare la adresa integrității teritorială a Federației Ruse. La Forumul Strategic de la Bled, Iulia Navalnaia, lidera opoziției, a afirmat că divizarea popoarelor cu origini comune nu este justificată și că nu există o explicație clară pentru acest proces.
Pe de altă parte, Ilia Iașin, un alt lider al opoziției, a recunoscut că un nou tratat federal ar trebui să includă dreptul la secesiune, deși a clarificat că opinia sa este mai degrabă principială decât bazată pe o necesitate urgentă. El a subliniat că este necesară o nouă constituție care să definească clar drepturile regiunilor.
Grupurile etnice minoritare din Rusia solicită recunoașterea modului în care Moscova le-a afectat dezvoltarea economică și culturală. Garmajapova a subliniat că rusificarea a avut un impact profund asupra identităților locale, iar fundația Free Buryatia pe care o co-fondat, se concentrează pe promovarea valorilor libertății și democrației. Guvernul rus a etichetat fundația ca „agent străin” și organizație „extremistă” pentru activitățile sale împotriva războiului.
În contextul invaziei din Ucraina, nevoia de a promova inițiative democratice a devenit urgentă, deoarece regiunile sărace ale Rusiei sunt exploatate de Kremlin. Garmajapova a subliniat că nu doar limba, ci și conștiința oamenilor din Buriatia a fost afectată de rusificare.
În concluzie, deși opoziția rusă din exil minimizează mișcarea decolonizării, rămâne o problemă crucială ce ar putea influența viitorul politic al Rusiei. Criticile aduse de Papa Francisc și percepția minorităților etnice ca „fața” mașinii de război rusești subliniază complexitatea situației. Activista Kassîmbekova a exprimat speranța că opoziția va colabora mai strâns cu activiștii minoritari, dar a avertizat că reacțiile imperiale sugerează o dorință de a păstra privilegiile imperiale ale Rusiei.
