Forțele armate europene versus armata Rusiei: O evaluare a capacităților în absența ajutorului american
Dacă relațiile transatlantice continuă să se deterioreze, Europa ar putea fi forțată să se apere împotriva Rusiei fără sprijinul Statelor Unite. În acest context, întrebarea care se pune este cât de bine ar fi capabile armatele europene să facă față trupelor lui Putin. Aceste întrebări, care păreau de neconceput în trecut, devin acum tot mai relevante pe fondul amenințărilor administrației Trump de a reduce sprijinul pentru Europa.
Europa se confruntă cu o lipsă de capacități de apărare antiaeriană și de strângere de informații, însă armatele sale dispun de o forță aeriană considerabilă, o marină militară impresionantă și forțe terestre puternice. Trupele de la sol, care au fost reduse semnificativ după Războiul Rece, sunt în prezent în proces de extindere și modernizare. O eventuală confruntare între Rusia și Europa ar putea fi devastatoare, având în vedere și riscurile unui conflict nuclear, dar în bătăliile convenționale, Rusia ar putea întâmpina dificultăți serioase în fața Europei, conform strategilor.
Generalul în retragere al forțelor aeriene americane Philip Breedlove, fost comandant suprem al NATO, subliniază că armata rusă a fost grav afectată de o forță ucraineană considerată inferioară, în urma celor 11 ani de conflict în care Rusia a încercat să controleze Ucraina. De asemenea, Breedlove și alți experți militari cred că Europa are șanse mari de a câștiga un conflict cu Rusia, mai ales că nu există intenția de a ataca, ci de a se apăra.
Este mai ușor de apărat un teritoriu decât de a-l ataca, așa cum a dovedit Ucraina în timpul asaltului asupra Kievului. O problemă potențială ar putea fi reprezentată de Statele Unite, care ar putea îngreuna acțiunile NATO în Europa, având în vedere precedentul blocării temporare a ajutoarelor militare pentru Ucraina de către Trump.
Forțele europene de apărare sunt bine documentate, dar depind în mare măsură de SUA pentru informații și misiuni de supraveghere. Deși pe hârtie forța militară a NATO în Europa pare competitivă, William Freer, cercetător al Consiliului pentru Geostrategie din Marea Britanie, subliniază că această putere este, în realitate, înșelătoare. Statele NATO din Europa nu sunt obișnuite să lupte fără sprijin american și ar putea avea dificultăți în mobilizarea rapidă a trupelor.
Lipsa sistemelor de apărare antiaeriană reprezintă o altă problemă majoră pentru Europa. Atacurile rusești cu rachete au devastat orașele și așezările din Ucraina. Deși țările europene din NATO dispun de 5.000 de tancuri și peste 2.800 de sisteme de artilerie autopropulsate, multe dintre acestea nu sunt pregătite de luptă.
În prezent, Rusia are aproximativ 3.000 de tancuri și o capacitate de artilerie semnificativ mai mică decât a Europei. Marea Britanie, Franța, Italia și Germania au împreună mai puțin de 900 de tancuri, în timp ce Polonia are peste 660, Grecia aproape 1.400, iar România în jur de 377. Utilitatea echipamentelor militare convenționale a fost afectată de ascensiunea dronelor, Rusia devenind un lider mondial în sisteme de luptă fără echipaj.
Forțele aeriene europene depășesc Rusia, având în jur de 2.000 de avioane militare, iar până în 2030, Europa va beneficia de peste 500 de avioane de luptă F-35. Rusia dispune de aproximativ 1.000 de avioane, însă eficiența acestora în confruntările din Ucraina a fost relativ scăzută, cu pierderi mari înregistrate.
O amenințare semnificativă provine din flota de submarine nucleare a Rusiei, care include 51 de submarine, dintre care 12 sunt capabile să lanseze rachete balistice nucleare. Deși flota rusă nu este foarte numeroasă, submarinele din clasa Yasen sunt considerate extrem de periculoase. În contrast, Grecia are 10 submarine, Marea Britanie și Franța câte 9, iar alte țări europene dispun de un număr mai mic.
Rusia deține cel mai mare arsenal nuclear din lume, urmat de cel al Statelor Unite. Președintele francez Emmanuel Macron a propus extinderea umbrelei nucleare franceze asupra Europei, idee bine primită în Polonia și statele baltice, dar criticată de Kremlin. Europa se confruntă cu provocarea de a înlocui echipamentele donate Ucrainei, iar industria de apărare europeană este considerată fragmentată și lentă.
În lipsa sprijinului american, Europa ar trebui să dezvolte strategii de apărare independente, utilizând planurile NATO ca bază pentru propriile sale inițiative. Aceste planuri reunesc componente ale armatei naționale și oferă un model util pentru consolidarea capacităților de apărare europene.
