Iluzia prosperității comuniste: Datoria externă achitată de Ceaușescu și prețul plătit de români
Aproape 36 de ani au trecut de la căderea Regimului Ceaușescu, dar ideea că în comunism „era mai bine” a câștigat popularitate. Părerea față de dictatură se formează adesea din povești și frustrări generate de situația economică actuală. Un sondaj INSCOP publicat pe 22 iulie arată că 55,8% dintre români consideră regimul comunist ca fiind mai degrabă benefic pentru România, invocând argumentul că „România și-a plătit datoria externă”.
Plata datoriei externe: O realizare sau un sacrificiu?
Christian Năsulea, economist, afirmă că deși România a reușit să plătească integral datoria externă în aprilie 1989, această realizare nu este sustenabilă. Datoria externă a crescut de peste 10 ori între 1971 și 1981, iar pentru a o plăti, Ceaușescu a impus raționalizarea alimentelor și tăierea importurilor, sacrificând astfel nivelul de trai al populației.
Mădălin Hodor, istoric, subliniază că datoria externă a fost rezultatul planurilor de industrializare forțată din anii ’70, iar plata acesteia a însemnat înfometarea populației. Bogdan Voicu, sociolog, consideră că ideea de a scăpa de datorie este eronată, deoarece, în realitate, plata datoriei a dus la costuri uriașe pentru cetățeni.
Era România mai bogată decât acum?
Mădălin Hodor afirmă că România centraliza bogăția într-un cerc restrâns, iar majoritatea populației trăia la limita supraviețuirii. Conform lui Christian Năsulea, PIB-ul pe cap de locuitor în 1989 era între 3.000-4.000 de dolari, similar cu țări sărace, iar astăzi depășește 15.000 de dolari. Cosmin Popa adaugă că bogăția era concentrată în rândul nomenclaturii, iar majoritatea cetățenilor erau săraci.
Industria: Producție cantitativă vs. calitate
Năsulea afirmă că sub comunism, producția industrială era masivă, dar ineficientă, având un accent pe industrii grele. Aceasta nu implica o calitate superioară comparativ cu prezentul. Multe bunuri erau de calitate scăzută și inexportabile, iar raționalizarea alimentelor și energiei a dus la penurii severe.
Hodor subliniază că industria românească era în colaps încă din anii ’80, iar tranziția post-1989 a implicat restructurarea necesară a unor industrii nesustenabile. Industria actuală este mai diversificată și integrată în lanțuri globale.
Exporturi: O calitate discutabilă
Cosmin Popa caracterizează exporturile din perioada comunistă ca fiind „o minciună sfruntată”, cu venituri anuale medii de aproximativ 3 miliarde de dolari. Astăzi, România exportă între 50 și 70 de miliarde de euro anual. Năsulea completează că, deși în perioada comunistă existau surplusuri temporare, acestea erau artificiale și duceau la penurii interne severe.
Poluarea: O moștenire toxică
Năsulea subliniază că era comunistă a fost marcată de poluare masivă din cauza industrializării forțate, iar lipsa reglementărilor a lăsat o moștenire toxică. Comparativ, integrarea României în UE a dus la scăderea semnificativă a poluării industriale, deși problemele persistă.
Concluzie
Deși regimul comunist a reușit să plătească datoria externă, costurile pentru populație au fost enorme, iar miturile despre prosperitatea comunistă ignoră realitatea condițiilor de trai și a calității produselor. Astăzi, România se confruntă cu o imagine complexă a trecutului, în contextul unei tranziții economice dificile.
