Impactul celor 9 luni în cosmos asupra organismului uman
Călătoriile spațiale au efecte negative asupra corpului uman, care a evoluat pentru a funcționa în atmosfera cu gravitație a Pământului. Timpul petrecut în imponderabilitate afectează organismul, care are nevoie de o perioadă de recuperare, conform cercetărilor realizate după întoarcerea astronauților Suni Williams și Butch Wilmore de pe Stația Spațială Internațională (ISS), unde au stat timp de nouă luni, mult peste cele opt zile planificate inițial.
Profesorul Damian Bailey, specialist în fiziologia umană la Universitatea din South Wales, afirmă că „spațiul este de departe cel mai extrem mediu cu care s-au confruntat oamenii. Pur și simplu nu am evoluat pentru a face față condițiilor extreme”. La început, experiența în spațiu poate părea o vacanță, după cum spune astronautul Tim Peake, care a vizitat stația spațială în 2015. „Inima se simte ușoară, mușchii și oasele simt ușoare. Plutești în acel minunat mediu cu gravitate zero”, povestește acesta.
Însă, efectele negative ale microgravitației devin evidente în timp. Chiar și în absența activității fizice, mușchii și oasele slăbesc. „În fiecare lună, aproximativ 1% din oase și mușchi vor slăbi. Este o îmbătrânire accelerată”, explică profesorul Bailey. La întoarcerea pe Pământ, astronauții necesită sprijin pentru a ieși din capsula spațială și sunt ajutați să urce pe o targă.
Drept urmare, astronauții trebuie să aibă condiție fizică excelentă și să urmeze o rutină zilnică de exerciții fizice timp de două ore pentru a menține sănătatea mușchilor și a oaselor. După revenirea pe Pământ, Williams și Wilmore vor începe un program intens de antrenament pentru a-și recăpăta forța, iar masa musculară va necesita câteva luni pentru a se dezvolta. Masa osoasă, pe de altă parte, ar putea necesita „câțiva ani” pentru a reveni la normal, iar unele modificări subtile ale tipului de os s-ar putea să nu revină niciodată la starea inițială, conform dr. Helen Sharman, primul britanic în spațiu.
Pe lângă efectele asupra mușchilor și oaselor, călătoria în spațiu schimbă și microbiomul uman, iar fluidele din organism sunt afectate de microgravitație. Aceste fluide nu mai sunt trase în jos, ci se deplasează spre piept și față, ceea ce poate provoca umflarea feței. Această modificare poate conduce și la umflarea creierului și la modificări ale ochiului, inclusiv ale nervului optic și retinei. Acumularea de lichid poate duce la vedere încețoșată și leziuni potențial ireversibile, cunoscute sub numele de „sindrom neuro-ocular asociat zborului spațial”.
Microgravitația afectează, de asemenea, sistemul vestibular, responsabil pentru menținerea echilibrului. „Acea fază inițială, când ai amețeli și ai probleme cu echilibrul, durează două sau trei zile. Primele două sau trei zile înapoi pe Pământ pot fi foarte grele”, afirmă astronautul Tim Peake.
