Povestea reîntâlnirii după 45 de ani
María Verónica Soto, o chiliană în vârstă de 64 de ani, și-a revăzut fiicele gemene, Maria Beatrice și Adelia Rose Mereu Chessa, după un interval de 45 de ani. Cele trei au avut parte de o întâlnire emoționantă, având în vedere că fiicele au fost adoptate ilegal în Italia, fără consimțământul mamei lor.
Adopții ilegale în timpul dictaturii
În 1979, María a născut gemenele într-un spital din provincia Biobío. La doar opt luni după naștere, bebelușele au fost luate sub pretextul unor probleme de nutriție. Ulterior, María a aflat că fetele ei au fost deja adoptate de un cuplu italian, iar documentele oficiale au fost falsificate pentru a acoperi adevărul. Aceasta este o parte dintr-un fenomen mai amplu din perioada regimului Pinochet, când mii de copii din familii vulnerabile au fost separați ilegal de părinți și adoptați în străinătate, fiind cunoscuți în Chile drept „Copiii Tăcerii”.
O căutare îndelungată
După ani de căutări, María a contactat, în 2020, organizația „Nos Buscamos”, care ajută victimele adopțiilor ilegale să își găsească familiile. Cu ajutorul testelor ADN și al platformei My Heritage, legătura biologică a fost confirmată. Anul acesta, nepotul uneia dintre gemene a efectuat același test, descoperind astfel coincidența genetică.
Întâlnirea emoționantă
Pe 10 septembrie, gemenele au zburat din Italia spre orașul Concepción, unde și-au întâlnit pentru prima dată mama biologică. Momentul a fost plin de lacrimi și bucurie, în ciuda barierei lingvistice, deoarece María nu vorbește italiană, iar gemenele nu cunosc spaniola. María a repetat: „Mama mereu v-a căutat”, în timp ce le strângea în brațe.
Impactul adopțiilor ilegale
Autoritățile estimează că până la 25.000 de copii ar fi fost victime ale adopțiilor ilegale în timpul dictaturii. Recent, un judecător a acuzat cinci persoane implicate într-o rețea de medici și funcționari care facilitau aceste adopții pentru sume mari de bani. María Verónica Soto, deși a pierdut multe decenii alături de fiicele sale, se simte binecuvântată că a reușit, în sfârșit, să le îmbrățișeze. Ea îndeamnă toți părinții să nu renunțe la căutările lor, subliniind că tehnologia modernă oferă mai multe șanse.
Concluzie
Povestea Mariei Soto evidențiază nu doar durerea pierderii familiale, ci și speranța și determinarea de a reconstrui legăturile de familie, în ciuda obstacolelor. Această reîntâlnire simbolizează importanța justiției și a adevărului în fața unor tragedii sociale profunde.
