Investigare: Înfrângerea unei rachete balistice de către un avion F-16 și motivele din spatele abandonării acestei strategii de combatere
Unul dintre programele experimentale ale SUA, destinat contracarării rachetelor balistice, a implicat utilizarea unui avion de vânătoare F-16, care a reușit să îndeplinească cu succes misiunea de interceptare a unei rachete balistice. Cu toate acestea, condițiile specifice necesare pentru un astfel de angajament au dus la decizia de a nu adopta acest concept pentru utilizare pe scară largă.
Deși mulți oficiali ucraineni consideră această idee imposibilă, F-16 a demonstrat capacitatea de a doborî o rachetă balistică, deși conceptul nu a intrat niciodată în serviciul operațional. Proiectul a început cu dorința Statelor Unite de a intercepta rachetele balistice prin intermediul aeronavelor, similar integrării recente a AIM-174 cu F/A-18. Spre deosebire de versiunea aeropurtată actuală a SM-6, conceptul inițial se baza pe rachetele aer-aer existente.
Programul NCADE (Network Centric Airborne Defense Element), lansat în anii 2000, viza interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune în timpul fazelor de propulsie și ascensiune. SUA a urmărit o soluție cu costuri reduse, dezvoltată în colaborare cu Raytheon și Aerojet. Un aspect esențial al programului a fost utilizarea componentelor de la rachetele aer-aer existente, în special AIM-120, care includea aspecte precum designul aerodinamic, interfața și sistemul de control al zborului.
Datorită dimensiunilor și designului său compact, noua rachetă interceptoare trebuia să fie lansată din aproape orice avion de luptă american, inclusiv F-16, F-15, F/A-18, F-22 și F-35, precum și din UAV-ul MQ-9 Reaper, ceea ce ar fi oferit o flexibilitate operațională semnificativă, fără necesitatea unor modificări suplimentare ale aeronavelor.
Proiectul a avansat până la testarea componentelor, iar în 2007, două rachete aer-aer de rază scurtă AIM-9X, echipate cu noul seeker NCADE, au interceptat cu succes o rachetă balistică. Platforma de lansare utilizată a fost un F-16, demonstrând astfel fezabilitatea conceptului. În conformitate cu informațiile disponibile, pentru ca un interceptor NCADE complet dezvoltat să poată ataca cu succes o rachetă balistică, aeronava de lansare trebuia să se afle la mai puțin de 160 de kilometri de locul de lansare a rachetei. Până în 2012, calculele revizuite au arătat că distanța necesară a scăzut la doar 50 de kilometri.
Comitetul Consiliului Național de Cercetare al SUA a concluzionat că rachetele balistice își încep faza de lansare la altitudini prea mari pentru o interceptare sigură, limitând astfel intervalul de timp pentru angajare și crescând vulnerabilitatea avioanelor de luptă care acționează ca platformă de lansare. Astfel, programul a generat un interceptor de nișă, iar deficiențele sale erau direct legate de conceptul său de bază.
Interceptarea unei rachete balistice în timpul fazei de propulsie de la un avion de vânătoare s-a dovedit a fi mult mai puțin practică comparativ cu utilizarea sistemelor convenționale de apărare antiaeriană la sol, cum ar fi Patriot PAC-3 MSE. Având în vedere aceste considerații, programul NCADE a fost în cele din urmă anulat, motivele invocate fiind lipsa progresului în dezvoltare și interesul tot mai scăzut din partea planificatorilor apărării.
