Investigația emergenței unei noi forme de autocrație în Turcia
Reținerea neașteptată a primarului popular al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, sub acuzația de fraudă și „sprijinirea terorismului”, are un beneficiar principal: președintele de lungă durată al Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, care dorește să-și prelungească domnia cu un al treilea deceniu. Arestarea lui İmamoğlu s-a petrecut cu doar câteva zile înainte de a fi numit oficial principalul candidat al opoziției la alegerile prezidențiale din 2028, încheind astfel o campanie legală de o lună împotriva unor figuri care ar putea amenința puterea lui Erdoğan și Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) cu tendință islamistă.
Acest pas dramatic sugerează o alunecare și mai profundă către guvernarea autoritară în Turcia, unde o întreagă generație nu cunoaște alt lider decât pe Erdoğan, în ciuda respingerii din ce în ce mai mari a blocajului său asupra politicii de către alegători. Această mișcare ar putea, de asemenea, să pună în pericol relațiile Turciei cu Europa, unde apartenența sa la NATO a câștigat importanță pe fondul războiului din Ucraina.
Partidul Popular Republican al lui İmamoğlu, care a învins AKP la alegerile municipale din 2019, a condamnat arestarea drept „o lovitură de stat împotriva viitorului nostru președinte”. Miercuri și joi, mii de protestatari au sfidat o interdicție de patru zile a manifestărilor din Istanbul, scandând „Umăr la umăr împotriva fascismului”.
Aslı Aydıntaşbaş, expert în Turcia la Brookings Institution, afirmă că Turcia se îndreaptă spre un nou model de autocrație, similar cu cele din Iran sau Rusia. Aceasta subliniază că efortul de a-l descalifica pe İmamoğlu vizează eliminarea opoziției, iar arestarea sa este un semn de disperare din partea lui Erdoğan, recunoscând implicit că nu poate câștiga într-un peisaj electoral fără a-și elimina rivalii.
Erdogan și AKP au condus Turcia cu un autoritarism caracterizat prin acțiuni antidemocratice, inclusiv represiunea de după protestele din Parcul Gezi din 2013 și epurarea instituțiilor statului după tentativa de lovitură de stat din 2016. Deși Erdoğan nu poate candida din nou conform legii, aliații săi sugerează că ar putea modifica constituția sau convoca alegeri anticipate pentru a-și extinde regimul.
Ministrul Justiției, Yılmaz Tunç, a declarat că justiția a acționat independent în cazul lui İmamoğlu, iar sugestiile de „lovitură de stat” sunt „extrem de periculoase”. Un protestatar din Istanbul a afirmat: „Nu există dreptate. Nu există lege.”
İmamoğlu a fost ales primar al Istanbulului la o diferență majoră de voturi în 2019, provocând o lovitură semnificativă pentru Erdoğan. Arestarea sa ar putea să-l catapulteze la statutul de celebritate politică, similar cu cazul lui Erdoğan în 1999, când a fost arestat și a devenit un simbol al opoziției.
Soner Çağaptay, directorul Programului de cercetare turcă la Institutul Washington pentru Politica din Orientul Apropiat, a subliniat că arestarea lui İmamoğlu marchează o nouă etapă în politica turcă. Erdoğan a dominat politica turcă timp de aproape un sfert de secol și a căutat să-și asigure longevitatea guvernării. Deși Turcia a avut o politică electorală competitivă, actuala elită conducătoare se confruntă cu o direcție periculoasă.
În ziua cu o zi înainte de reținerea sa, Universitatea din Istanbul i-a retras diploma lui İmamoğlu din anii ’90, complicându-i astfel posibilitatea de a candida la președinție. Această serie de acuzații, de la fraudă la terorism, sugerează o intensificare a presiunilor asupra sa, indicând o perioadă dificilă pentru democrația turcă.
